deservire definitie

30 definiții pentru deservire

deservi1 vt [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 104, 4/4 / V: ~va / Pzi: ~vesc / E: fr desservir] 1 A acționa în dauna cuiva. 2 A nu servi cum trebuie.
deservi2 vt [At: I. IONESCU, M. 751 / Pzi: ~vesc / E: lat deservire] 1 A presta un serviciu în folos public. 2 A supraveghea și dirija funcționarea unei mașini.
deservíre1 sf [At: LEG. EC. PL. 320 / Pl: ~ri / E: deservi1] 1 Acționare în dauna cuiva Si: deservit1 (1). 2 Servire necorespunzătoare Si: deservit1 (2).
deservíre2 sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: deservi2] 1 Prestare a unui serviciu în folos public Si: deservit3 (1). 2 Supraveghere și dirijare a funcționării unei mașini Si: deservit3 (2).
DESERVÍ1, deservesc, vb. IV. Tranz. A provoca cuiva un prejudiciu, a acționa în dauna cuiva, a nu servi cum trebuie. – Din fr. desservir.
DESERVÍ2, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A presta un serviciu în folos public, a servi o colectivitate. 2. A avea în grijă supravegherea și dirijarea funcționării unei mașini. – Din fr. desservir, lat. deservire.
DESERVÍRE1, deserviri, s. f. Acțiunea de a deservi1 și rezultatul ei. – V. deservi1.
DESERVÍRE2, deserviri, s. f. Acțiunea de a deservi2 și rezultatul ei. – V. deservi2.
DESERVÍ1, deservesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva un rău serviciu, a acționa în dauna cuiva, a nu servi cum trebuie. – Din fr. desservir.
DESERVÍ2, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A presta un serviciu în folos public, a servi o colectivitate. 2. A avea în grijă supravegherea și dirijarea funcționării unei mașini. – Din fr. desservir, lat. deservire.
DESERVÍRE1, deserviri, s. f. Acțiunea de a deservi1 și rezultatul ei. – V. deservi1.
DESERVÍRE2, deserviri, s. f. Acțiunea de a deservi2 și rezultatul ei. – V. deservi2.
DESERVÍ2, deservesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva un rău serviciu, a nu servi cum trebuie, a vătăma. Autorul nu reușește să dea expresie potrivită intențiilor sale și adesea le deservește. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 4/4.
DESERVÍ1, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A servi o colectivitate, a executa un serviciu în folos obștesc. Se îndreptară spre peretele din fund, pe care aveau harta ariei de lucru a stațiunii [de tractoare], cu comunele ce le deserveau. MIHALE, O. 132. Îndeobște trenurile ce deservesc liniile secundare sînt micuțe, locomotivele lor sînt adevărate samovare. CĂLUGĂRU, O. P. 53. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») Această conductă va deservi în același timp cu gaz metan unele regiuni din țara noastră. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2386. 2. A îngriji o mașină în timpul funcționării ei.
DESERVÍRE s. f. Acțiunea de a deservi1. S-a îmbunătățit deservirea cu energie electrică. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2388. Pe lîngă fiecare instituție... va putea funcționa o cantină pentru deservirea salariaților. B. O. 1951, 1044. ◊ Brigadă de bună deservire = brigadă de salariați (din magazinele de stat) care și-au luat angajamentul să servească publicul cît mai bine.
deserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deservésc, imperf. 3 sg. deserveá; conj. prez. 3 să deserveáscă
deservíre s. f., g.-d. art. deservírii; pl. deservíri
deserví (a face un rău serviciu, a acționa în dauna cuiva, a presta un serviciu) vb. → servi
deservíre (proastă servire, prestare a unui serviciu) s. f., g.-d. art. deservírii; pl. deservíri
DESERVÍ vb. a servi. (Liftul ~ întregul bloc.)
DESERVÍRE s. servire. (~ populației.)
DESERVÍ vb. IV tr. I. A face cuiva un rău serviciu, a vătăma. II. 1. A servi cu zel; a fi de folos, a folosi. 2. A supraveghea, a îngriji, a servi o mașină sau un agregat în timp ce funcționează. [P.i. -vesc. / < fr. desservir, cf. lat. deservire].
DESERVÍRE s.f. Acțiunea de a deservi și rezultatul ei. [< deservi].
DESERVÍ1 vb. tr. a face cuiva un rău serviciu, a prejudicia. (< fr. desservir)
DESERVÍ2 vb. tr. 1. a presta un serviciu în folos public; a servi, a fi de folos. 2. a supraveghea, a îngriji o mașină, un agregat în timp ce funcționează. (< fr. desservir, lat. deservire)
A DESERVÍ1 ~ésc tranz. (persoane) A face să suporte un serviciu rău; a prejudicia. /<fr. desservir
A DESERVÍ2 ~ésc tranz. 1) (persoane, colectivități) A servi cu mult zel. 2) (mașini, agregate) A supraveghea în timpul funcționării. /<fr. desservir, lat. deservire
*deservésc v. tr. (fr. desservir. V. desert). Fac serviciu de comunicațiune: automobilu și aeroplanu deservește satu nostru. Fig. Aduc un răŭ serviciŭ, nu servesc cum trebuĭe.
DESERVI vb. a servi. (Liftul ~ întregul bloc.)
DESERVIRE s. servire. (~ populației.)

deservire dex

Intrare: deservi (presta)
deservi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: deservi (dăuna)
deservi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: deservire (prestare)
deservire substantiv feminin
Intrare: deservire (dăunare)
deservire substantiv feminin