deservíciu sn [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: de(s)- + serviciu] 1 Faptă dezavantajoasă. 2 Contraserviciu.

DESERVÍCIU, deservicii, s. n. Prejudiciere (neintenționată) adusă unei persoane; contraserviciu (2). – Pref. de- + serviciu.

DESERVÍCIU, deservicii, s. n. Faptă neconvenabilă, dezavantajoasă; contraserviciu (2). – Des1- + serviciu.

*deservíciu [ciu pron. cĭu] s. n., pl. deservícii, art. deservíciile (-ci-i-)

deservíciu s. n., pl. deservícii

DESERVÍCIU s. contraserviciu. (I-a făcut un ~.)

DESERVÍCIU s. n. fapt care dezavantajează; contraserviciu (2). (< des- + serviciu)

DESERVÍCIU ~i n. Faptă care dezavantajează pe cineva. [Sil. -vi-ciu] /des- + serviciu