desenat definitie

2 intrări

33 definiții pentru desenat

desená [At: NEGRUZZI, S. 246 / V: ~emná, ~siná / Pzi: ~néz / E: fr dessiner cf desen] 1-6 vt A face un desen (1, 4-5, 8-9,11). 7-8 vtr A (se) contura în fața privirii. 9 vt (Fig; rar) A schița o problemă, o chestiune.
desenát1 sn [At: DEX2 / V: ~emnát3 / Pl: (nob) ~uri / E: desena] 1-8 Desenare (1-8).
desenát2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 408 / V: ~emnát4, ~ă / Pl: ~ați, ~e / E: desena] 1-6 Reprezentat prin desen (1, 4-5, 8-9, 11). 7 (D. un obiect) Conturat în fața privirii. 8 (D. o problemă) Schițat.
desiná v vz desena
DESEMNÁ2 vb. I v. desena.
DESENÁ, desenez, vb. I. 1. Tranz. A executa un desen (1). 2. Refl. A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura. 3. Tranz. Fig. (Rar) A schița, a contura o problemă, o chestiune. [Var.: desemná, (înv.) desiná vb. I] – Din fr. dessiner.
DESENÁT s. n. Desenare. – V. desena.
DESINÁ vb. I v. desena.
DESEMNÁ2 vb. I v. desena.
DESENÁ, desenez, vb. I. 1. Tranz. A executa un desen (1). 2. Refl. A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura. 3. Tranz. Fig. (Rar) A schița, a contura o problemă, o chestiune. [Var.: desemná, (înv.) desiná vb. I] – Din fr. dessiner.
DESENÁT s. n. Desenare. – V. desena.
DESINÁ vb. I v. desena.
DESEMNÁ2 vb. I v. desena.
DESENÁ, desenez, vb. I. 1. Tranz. A face un desen cu mîna liberă sau cu ajutorul instrumentelor. Desenează un copac. ◊ Fig. [Norii] desenează pe cer hărțile unor continente necunoscute. BOGZA, C. O. 53. ◊ Absol. Surîse, încetînd să deseneze și punînd creionul colorat alături. C. PETRESCU, C. V. 149. 2. Refl. (Despre conturul unui obiect) A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura. Munții se desenează în zare. ▭ Asprimea voluntară a feței era îndulcită de catifelarea umedă a ochilor și de buzele cărnoase, roșii și desenate voluptos. C. PETRESCU, Î. I 13. 3. (Neobișnuit, cu privire la o problemă, o chestiune) A schița, a contura. (Atestat în forma desemna) Chestiunea abia este desemnată; acesta este primul ei cuvînt. ODOBESCU, S. III 408. – Variante: desemná, (învechit) desiná (NEGRUZZI, S. II 246) vb. I.
DESINÁ vb. I v. desena.
desená (a ~) (a executa un desen) vb., ind. prez. 3 deseneáză
desenát s. n.
desená (a executa un desen, a se profila, a (se) contura) vb. ind. prez. 1 sg. desenéz, 3 sg. și pl. deseneáză
desenát (desenare) s. n.
DESENÁ vb. 1. (înv. și pop.) a scrie, a zugrăvi. (A ~ o caricatură.) 2. a se contura, a se delimita, a se desluși, a se distinge, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.)
DESENÁT adj. (pop.) scris. (Parcă are fața ~.)
DESENÁT s. v. desenare.
DESENÁ vb. I. 1. tr. A face un desen. 2. refl. A apărea, a se ivi, a se contura, a se profila. [Cf. fr. dessiner].
DESENÁT s.n. Desenare. [< desena].
DESENÁ vb. I. tr. a face un desen. II. refl. a apărea, a se contura, a se profila. (< fr. dessiner)
DESENÁT s. n. desenare. (< desena)
A DESENÁ ~éz tranz. 1) A reprezenta prin desen. 2) A face să se deseneze; a profila; a contura; a zugrăvi; a schița. /<fr. dessiner
A SE DESENÁ mă ~éz intranz. A se închega în contururi precise; a căpăta forme distinctive; a se profila; a se contura; a se zugrăvi; a se delimita. /<fr. dessiner
desenà v. 1. a reprezenta cu ajutorul desenului: a desena un cap; 2. a face să reiasă formele; o haină ce desenează bine talia; 3. a ști desenul; 4. a apare deslușit: din depărtare se desenează munții.
DESENA vb. 1. (înv. și pop.) a scrie, a zugrăvi. (A ~ o caricatură.) 2. a se contura, a se delimita, a se desluși, a se distinge, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.)
DESENAT adj. (pop.) scris. (Parcă are fața ~.)
DESENAT s. desenare. (~ unei flori.)
desena, desenez v. t. a denunța.

desenat dex

Intrare: desena
desina conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
desena conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
desemna conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: desenat
desenat substantiv neutru adjectiv