Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

47 defini╚Ťii pentru desemnare

desemna1 vt vz desena
desemna2 vt [At: I. NEGRUZZI, IV 259 / Pzi: ~n├ęz, (├«nv) desemn / E: de4 + semn dup─â fr d├ęsigner, cf designa] 1 A ar─âta o persoan─â dup─â semne distinctive dup─â care se poate recunoa╚Öte. 2 A indica o persoan─â, consider├ónd-o cea mai potrivit─â pentru desf─â╚Öurarea unei activit─â╚Ťi, pentru ocuparea unei demnit─â╚Ťi sau a unei func╚Ťii. 3 A numi pe cineva ├«ntr-o func╚Ťie.
desemn├íre1 sf [At: DA ms / Pl: ~nß║»ri / E: desemna] 1 Indicare a unei persoane dup─â semne distinctive dup─â care se poate recunoa╚Öte Si: desemnat1 (1). 2 Destinare a unei persoane pentru o anumit─â func╚Ťie Si: desemnat1 (2). 3 Numire a cuiva ├«ntr-o func╚Ťie Si: desemnat1 (3).
desemnáre2 sf vz desenare
desen├í [At: NEGRUZZI, S. 246 / V: ~emn├í, ~sin├í / Pzi: ~n├ęz / E: fr dessiner cf desen] 1-6 vt A face un desen (1, 4-5, 8-9,11). 7-8 vtr A (se) contura ├«n fa╚Ťa privirii. 9 vt (Fig; rar) A schi╚Ťa o problem─â, o chestiune.
desiná v vz desena
DESEMNÁ2 vb. I v. desena.
DESEMN├ü1, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoan─â consider├ónd-o cea mai potrivit─â pentru desf─â╚Öurarea unei activit─â╚Ťi, pentru ocuparea unei demnit─â╚Ťi sau a unei func╚Ťii. ÔÖŽ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ÔÖŽ A numi ├«ntr-o func╚Ťie. ÔÇô Din fr. d├ęsigner, lat. designare (dup─â semn).
DESEMN├üRE, desemn─âri, s. f. Faptul de a desemna1. ÔÇô V. desemna.
DESEN├ü, desenez, vb. I. 1. Tranz. A executa un desen (1). 2. Refl. A ap─ârea, a ie╚Öi ├«n eviden╚Ť─â; a se profila, a se contura. 3. Tranz. Fig. (Rar) A schi╚Ťa, a contura o problem─â, o chestiune. [Var.: desemn├í, (├«nv.) desin├í vb. I] ÔÇô Din fr. dessiner.
DESINÁ vb. I v. desena.
DESEMNÁ2 vb. I v. desena.
DESEMN├ü1, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoan─â consider├ónd-o cea mai potrivit─â pentru desf─â╚Öurarea unei activit─â╚Ťi, pentru ocuparea unei demnit─â╚Ťi sau a unei func╚Ťii. ÔÖŽ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ÔÖŽ A numi ├«ntr-o func╚Ťie. ÔÇô Din fr. d├ęsigner, lat. designare (dup─â semn).
DESEMN├üRE, desemn─âri, s. f. Faptul de a desemna. ÔÇô V. desemna.
DESEN├ü, desenez, vb. I. 1. Tranz. A executa un desen (1). 2. Refl. A ap─ârea, a ie╚Öi ├«n eviden╚Ť─â; a se profila, a se contura. 3. Tranz. Fig. (Rar) A schi╚Ťa, a contura o problem─â, o chestiune. [Var.: desemn├í, (├«nv.) desin├í vb. I] ÔÇô Din fr. dessiner.
DESINÁ vb. I v. desena.
DESEMNÁ2 vb. I v. desena.
DESEMN├ü1, desemnez, vb. I. Tranz. A ar─âta, a indica, a numi o persoan─â ca fiind potrivit─â pentru o calitate, pentru o func╚Ťie etc. ÔÖŽ (Rar) A indica unei persoane un loc potrivit. Episcopul mi-a ╚Öi desemnat o parohie bun─â ├«n S─âtmar. REBREANU, I. 87.
DESEMN├üRE s. f. Faptul de a desemna; indicare, numire a unei persoane pentru o anumit─â func╚Ťie sau demnitate.
DESEN├ü, desenez, vb. I. 1. Tranz. A face un desen cu m├«na liber─â sau cu ajutorul instrumentelor. Deseneaz─â un copac. ÔŚŐ Fig. [Norii] deseneaz─â pe cer h─âr╚Ťile unor continente necunoscute. BOGZA, C. O. 53. ÔŚŐ Absol. Sur├«se, ├«ncet├«nd s─â deseneze ╚Öi pun├«nd creionul colorat al─âturi. C. PETRESCU, C. V. 149. 2. Refl. (Despre conturul unui obiect) A ap─ârea, a ie╚Öi ├«n eviden╚Ť─â; a se profila, a se contura. Mun╚Ťii se deseneaz─â ├«n zare. Ôľş Asprimea voluntar─â a fe╚Ťei era ├«ndulcit─â de catifelarea umed─â a ochilor ╚Öi de buzele c─ârnoase, ro╚Öii ╚Öi desenate voluptos. C. PETRESCU, ├Ä. I 13. 3. (Neobi╚Önuit, cu privire la o problem─â, o chestiune) A schi╚Ťa, a contura. (Atestat ├«n forma desemna) Chestiunea abia este desemnat─â; acesta este primul ei cuv├«nt. ODOBESCU, S. III 408. ÔÇô Variante: desemn├í, (├«nvechit) desin├í (NEGRUZZI, S. II 246) vb. I.
DESINÁ vb. I v. desena.
desemná (a ~) (a indica) vb., ind. prez. 3 desemneáză
desemnáre (indicare) s. f., g.-d. art. desemnắrii; pl. desemnắri
desená (a ~) (a executa un desen) vb., ind. prez. 3 deseneáză
desemn├í (a indica, a numi o persoan─â) vb., ind. prez. 1 sg. desemn├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. desemne├íz─â
desemnáre (indicare a unei persoane) s. f., g.-d. art. desemnării, pl. desemnări
desen├í (a executa un desen, a se profila, a (se) contura) vb. ind. prez. 1 sg. desen├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. desene├íz─â
DESEMNÁ vb. 1. a face, a numi, a pune, (înv. și pop.) a orândui, (înv.) a provivasi, a rândui. (Îl ~ ministru al său.) 2. v. alege. 3. v. constitui. 4. v. indica.
DESEMNÁRE s. 1. v. constituire. 2. v. indicare.
DESEN├ü vb. 1. (├«nv. ╚Öi pop.) a scrie, a zugr─âvi. (A ~ o caricatur─â.) 2. a se contura, a se delimita, a se deslu╚Öi, a se distinge, a se eviden╚Ťia, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ ├«n lumina asfin╚Ťitului.)
A desemna Ôëá a destitui, a revoca
DESEMN├ü vb. I. tr. A indica, a numi pe cineva pentru o demnitate, o func╚Ťie etc., a designa. [< desemn + -a, cf. fr. d├ęsigner, lat. designare].
DESEMNÁRE s.f. Faptul de a desemna. [< desemna].
DESENÁ vb. I. 1. tr. A face un desen. 2. refl. A apărea, a se ivi, a se contura, a se profila. [Cf. fr. dessiner].
DESEMN├ü vb. tr. a indica, a numi pe cineva pentru o demnitate, o func╚Ťie etc.; a designa. (dup─â fr. d├ęsigner, lat. designare)
DESENÁ vb. I. tr. a face un desen. II. refl. a apărea, a se contura, a se profila. (< fr. dessiner)
desemn├í (-n├ęz, -├ít), vb. ÔÇô A indica, a semnala. Fr. d├ęsigner, adaptat conform paralelismului signe-semn.
A DESEMN├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane) A numi ├«n vederea exercit─ârii unei activit─â╚Ťi ori a ocup─ârii unei func╚Ťii sau demnit─â╚Ťi. 2) (lucruri, scopuri etc.) A indica printr-un gest sau printr-un semn. /<fr. designer, lat. designare
A DESEN├ü ~├ęz tranz. 1) A reprezenta prin desen. 2) A face s─â se deseneze; a profila; a contura; a zugr─âvi; a schi╚Ťa. /<fr. dessiner
A SE DESEN├ü m─â ~├ęz intranz. A se ├«nchega ├«n contururi precise; a c─âp─âta forme distinctive; a se profila; a se contura; a se zugr─âvi; a se delimita. /<fr. dessiner
desemnà v. 1. a indica cu un semn special; 2. a face cunoscut, a semnala: a desemna ca succesor.
desen├á v. 1. a reprezenta cu ajutorul desenului: a desena un cap; 2. a face s─â reias─â formele; o hain─â ce deseneaz─â bine talia; 3. a ╚Öti desenul; 4. a apare deslu╚Öit: din dep─ârtare se deseneaz─â mun╚Ťii.
*desemn├ęz v. tr. (d. semn, dup─â fr. dessiner, care vine d. it. disegnare, lat. designare. V. ├«n-semn). Reproduc pin ajutoru desemnulu─ş: a desemna un cal (V. pictez). ├Änsemnez, ar─ât, spun, dezignez: ├«m─ş desemnez succesoru. V. refl. Apar l─âmurit: talia lu─ş se desemneaz─â bine, mun╚Ťi─ş se desemneaz─â (se profila┼ş) al orizont. M─â apropi─ş de deznod─âm├«nt: evenimentele se desemneaz─â.
DESEMNA vb. 1. a face, a numi, a pune, (├«nv. ╚Öi pop.) o or├«ndui, (├«nv.) a provivasi, a r├«ndui. (├Äl ~ ministru al s─âu.) 2. a alege, a ├«nvesti, a pune. (Poporul l-a ~ conduc─âtor.) 3. a alc─âtui, a constitui, a crea, a forma, a institui, a ├«nfiin╚Ťa, a numi, a organiza, a stabili, (├«nv.) a tocmi. (A ~ o comisie.) 4. a ar─âta, a indica, a semnala. (Tabel care ~ ├«nving─âtorii.)
DESEMNARE s. 1. alc─âtuire, constituire, creare, formare, instituire, ├«nfiin╚Ťare, numire, organizare, stabilire. (~ unei comisii.) 2. ar─âtare, indicare, semnalare. (Tabel cu ~ ├«nving─âtorilor ├«ntr-un concurs.)
DESENA vb. 1. (├«nv. ╚Öi pop.) a scrie, a zugr─âvi. (A ~ o caricatur─â.) 2. a se contura, a se delimita, a se deslu╚Öi, a se distinge, a se eviden╚Ťia, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ ├«n lumina asfin╚Ťitului.)
desena, desenez v. t. a denun╚Ťa.

Desemnare dex online | sinonim

Desemnare definitie

Intrare: desena
desina conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
desena conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
desemna conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: desemna
desemna conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: desemnare
desemnare substantiv feminin