desdăunare definitie

2 intrări

7 definiții pentru desdăunare

desdăuna vt [At: MAIORESCU, D. I, 248 / V: ~dau~ / Pzi: ~néz / E: des- + dăuna] (Jur) A despăgubi.
desdăunáre sf [At: ODOBESCU, III, 10 / V: ~dau~ / Pl: ~nắri / E: desdăuna] (Jur) Despăgubire.
DEZDĂUNÁ, dezdăunez, vb. I. Tranz. A despăgubi. [Scris și des-. – Pr.: -dă-u-] – Pref. dez- + dăuna.
DEZDĂUNÁRE, dezdăunări, s. f. Acțiunea de a dezdăuna și rezultatul ei; despăgubire. [Scris și des-. – Pr.: -dă-u-] – V. dezdăuna.
DESDĂUNÁ, desdăunez, vb. I. Tranz. A despăgubi. [Pr.: -dă-u-] – Des1- + dăuna.
DESDĂUNÁRE, desdăunări, s. f. Acțiunea de a desdăuna și rezultatul ei; despăgubire. [Pr. -dă-u-] – V. desdăuna.
desdăunare f. despăgubire.

desdăunare dex

Intrare: desdăuna
desdăuna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: desdăunare
desdăunare