Definiția cu ID-ul 444384:
descălecá (descálec, descălecát), vb. –
1. A se da jos de pe cal. –
2. A popula, a se așeza într-un loc determinat. –
Var. descălica.
Mr. discalic. De la încăleca, după echivalența încuia-descuia, îmbrăca-desbrăca, etc. Totuși, se are în vedere adesea posibilitatea unui
lat. *dĭscaballĭāre (Candrea-Dens., 214; REW 1439; Tiktin; Candrea),
cf. sp. descabalgar; ipoteză puțin probabilă, mai ales dacă se ține seama de conservarea lui i aton. Cel de al doilea sens se datorează desigur unei influențe turanice, căci se știe că anumite seminții turanice trăiau în corturi portabile și că, pentru ele, „a descăleca” însemna a alege un loc pentru a-l popula provizoriu. –
Der. descălecat,
s. n. (acțiunea de a descăleca; întemeiere, colonizare); descălecător,
s. m. (întemeietor); descălecătură,
s. f. (
înv., întemeiere).
Descălecare dex online | sinonim
Descălecare definitie