descălca vt [At: DL / Pzi: ~cálc / E: des- + călca] A netezi cute, îndoituri etc. ale unei țesături cu fierul de călcat.

DESCĂLCÁ, descálc, vb. I. Tranz. A înlătura cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei țesături. – Pref. des- + călca.

DESCĂLCÁ, descálc, vb. I. Tranz. A înlătura cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei țesături. – Des1- + călca.

DESCĂLCÁ, descalc, vb. I. Tranz. (Rar) A desface cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei țesături; a netezi.

descălcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descálc, 3 descálcă, 1 pl. descălcắm; conj. prez. 1 sg. să descálc, 3 să descálce

descălcá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. descálcă