descusut definitie

2 intrări

23 definiții pentru descusut

descoase [At: DEX / Pzi:[1] ~descos / E: des- + coase] 1-2 vtr A (se) desface din cusături. 3 vt (Fig) A pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla anumite lucruri Si: a iscodi. 4 vt (Fig) A analiza amănunțit o problemă sau o situație pentru a o înțelege. modificată
descusút1 sn [At: DA ms / (Pl: (rar) ~uri / E: descoase] 1-3 Descoasere (1-3). 4 (Fig) Cercetare minuțioasă.
descusút2, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, la TDRG / V: dis~ / Pl: ~uți, ~e / E: descoase] 1 (D. cusături) Cu ața ruptă, destrămat în locul unde a fost cusut. 2 (D. lucruri cusute) A cărui cusătură este desfăcută. 3 (Frm) Fără șir.
DESCOÁSE, descós, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) desface cusăturile. 2. Tranz. Fig. A pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla anumite lucruri; a iscodi. ♦ A analiza amănunțit o problemă sau o situație pentru a o înțelege. [Perf. s. descusui, part. descusut] – Pref. des- + coase.
DESCUSÚT, -Ă, descusuți, -te, adj. (Despre o cusătură; p. ext. despre un lucru cusut) Cu ața ruptă, destrămat în locul unde a fost cusut; a cărui cusătură este desfăcută. – V. descoase.
DESCOÁSE, descós, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) desface din cusături. 2. Tranz. Fig. A pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla anumite lucruri; a iscodi. ♦ A analiza amănunțit o problemă sau o situație pentru a o înțelege. [Perf. s. descusúi, part. descusút] – Des1- + coase.
DESCUSÚT, -Ă, descusuți, -te, adj. (Despre o cusătură; p. ext. despre un lucru cusut) Cu ața ruptă, destrămat în locul unde a fost cusut; a cărui cusătură este desfăcută. – V. descoase.
DESCOÁSE, descós, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la o cusătură sau la un obiect cusut) A desface din cusături, din tivuri. Patroana... dintr-o smucitură a descusut talia. CAMIL PETRESCU, T. I 451. ◊ Absol. Îi mai lesne de a desface decît a face, a descoase decît a coase. RUSSO, O. 93. 2. Fig. A analiza în mod amănunțit ceva ca să pătrunzi o problemă, o situație, ca să afli din ce este făcut ceva sau ce se ascunde dedesubt. Și n-are răgaz să descoasă toate întrebările care-i vin în minte, pe nevrute, despre chipul cum s-or fi făcînd trenurile, despre fierăria cîtă este pe lumea asta. SP. POPESCU, M. G. 35. Aici era ceva la mijloc; ea dăduse de urma unei taine; trebuia să o descoasă! SLAVICI, O. I 340. ◊ (Cu privire la persoane) Nu poți să mai scrii un rînd, fără ca [criticii] să te descoasă și să-ți ia socoteala. ODOBESCU, S. III 146. 3. Fig. A ispiti pe cineva, a-i pune întrebări multe și insistente pentru a afla ceea ce simte sau ceea ce gîndește; a iscodi. Văd că-l descoși... Vrei să știi toate. CAMIL PETRESCU, T. III 34. Îl descusu cînd și cum a venit în țară, ce-a făcut aici, ce rost și-a găsit. REBREANU, R. I 164. Îl descususe cu încetul și-i aflase gusturile și cusururile. BASSARABESCU, V. 18. – Forme gramaticale: perf. s. descusui, part. descusut.
DESCUSÚT, -Ă, descusuți, -te, adj. (Despre o cusătură; p. ext. despre un lucru cusut) Cu ața ruptă, destrămat în locul unde a fost cusut. Haină descusută.
descoáse (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descós, 3 sg. descoáse, 1 pl. descoásem, imperf. 3 sg. descoseá, perf. s. 1 sg. descusúi, 1 pl. descusúrăm; conj. prez. 1 sg. să descós, 3 să descoásă; ger. descosấnd; part. descusút
descoáse vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descós, 3 sg. descoáse, 1 pl. descoásem, imperf. 3 sg. descoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. descoásă; ger. descosând; part. descusút
DESCOÁSE vb. (reg.) a strica. (A ~ o haină.)
DESCOÁSE vb. v. chestiona, interoga, iscodi, întreba.
A descoase ≠ a coase
Descusut ≠ cusut
A DESCOÁSE descós tranz. 1) A face să se descoase. 2) fig. (probleme, situații etc.) A analiza amănunțit pentru a înțelege mai bine. 3) (persoane) A întreba cu insistență, recurgând la vicleșuguri, în vederea aflării unui secret; a ispiti; a iscodi. /des- + a coase
A SE DESCOÁSE pers. 3 se descoáse intranz. (despre obiecte cusute) A se desface din cusături. /des- + a coase
descoase v. 1. a desface cusătura; 2. fig. a cerceta cu deamăruntul (spre a afla un secret): descoase-l bine.
descusut a. 1. a cărui cusătură s’a desfăcut; 2. fig. fără șir: stil descusut. [Sensul figurat după fr. décousu].
descós, cusút, a -coáse v. tr. (d. cos). Desfac ceĭa ce era cusut. Fig. Cercetez cu deamănuntu ca să aflu ceva: l-am descusut bine pe acest om.
descusút, -ă adj. Căruĭa i s’a desfăcut cusătura: haĭnă descusută. Fig. Fără legătură, fără șir: stil descusut.
DESCOASE vb. (reg.) a strica. (A ~ o haină.)
descoase vb. v. CHESTIONA. INTEROGA. ISCODI. ÎNTREBA.

descusut dex

Intrare: descoase
descoase verb grupa a III-a conjugarea a IX-a
Intrare: descusut
descusut adjectiv