descurcăreț definitie

9 definiții pentru descurcăreț

descurcăréț, ~eáță smf, a [At: C. PETRESCU, R. Dr. 97 / Pl: ~i, ~e / E: descurca + -ăreț] 1-2 (Persoană) care știe să se descurce (12) Si: (nob) descurcător (1-2).
DESCURCĂRÉȚ, -EÁȚĂ, descurcăreți, -țe, adj. Care știe să se descurce (2) (cu abilitate). – Descurca + suf. -ăreț.
DESCURCĂRÉȚ, -EÁȚĂ, descurcăreți, -țe, adj. Care știe să se descurce (2) (cu abilitate). – Descurca + suf. -ăreț.
DESCURCĂRÉȚ, -EÁȚĂ, descurcăreți, -e, adj. Care știe să se descurce, să iasă dintr-o încurcătură. Administratorul foarte descurcăreț și plin de viitor. C. PETRESCU, R. DR. 97.
descurcăréț adj. m., pl. descurcăréți; f. descurcăreáță, pl. descurcăréțe
descurcăréț adj. m., pl. descurcăréți; f. sg. descurcăreáță, pl. descurcăréțe
DESCURCĂRÉȚ adj. 1. abil. (Un om foarte ~.) 2. v. întreprinzător.
DESCURCĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) Care se descurcă ușor; în stare să iasă din orice încurcătură; abil. /a descurca + suf. ~ăreț
DESCURCĂREȚ adj. 1. abil. (Un om foarte ~.) 2. întreprinzător, (fig.) dezghețat. (O fire ~.)

descurcăreț dex

Intrare: descurcăreț
descurcăreț adjectiv