descurajator definitie

10 definiții pentru descurajator

descurajator, ~oare a [At: DN3 / Pl: ~i, ~oáre / E: descuraja + -tor] Care te face să-ți pierzi curajul Si: demoralizant, deprimant, descurajant. modificată
DESCURAJATÓR, -OÁRE, descurajatori, -oare, adj. Care te face să-ți pierzi curajul; demoralizant, deprimant. – Descuraja + suf. -tor.
DESCURAJATÓR, -OÁRE, descurajatori, -oare, adj. Care te face să-ți pierzi curajul; demoralizant, deprimant. – Descuraja + suf. -tor.
DESCURAJATÓR, -OÁRE, descurajatori, -oare, adj. (Neobișnuit) Care te face să-ți pierzi curajul; demoralizant.
descurajatór adj. m., pl. descurajatóri; f. sg. și pl. descurajatoáre
descurajatór adj. m., pl. descurajatóri; f. sg. și pl. descurajatoáre
DESCURAJATÓR adj. demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajant, (fig.) demobilizator. (O situație ~oare.)
DESCURAJATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Descurajant. [< descuraja + -tor].
DESCURAJATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care descurajează; în stare să descurajeze; demoralizant. Factor~. /a descuraja + suf. ~tor
DESCURAJATOR adj. demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajant, (fig.) demobilizator. (O situație ~.)

descurajator dex

Intrare: descurajator
descurajator adjectiv