Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru descurajator

descurajator, ~oare a [At: DN3 / Pl: ~i, ~o├íre / E: descuraja + -tor] Care te face s─â-╚Ťi pierzi curajul Si: demoralizant, deprimant, descurajant. modificat─â
DESCURAJAT├ôR, -O├üRE, descurajatori, -oare, adj. Care te face s─â-╚Ťi pierzi curajul; demoralizant, deprimant. ÔÇô Descuraja + suf. -tor.
DESCURAJAT├ôR, -O├üRE, descurajatori, -oare, adj. Care te face s─â-╚Ťi pierzi curajul; demoralizant, deprimant. ÔÇô Descuraja + suf. -tor.
DESCURAJAT├ôR, -O├üRE, descurajatori, -oare, adj. (Neobi╚Önuit) Care te face s─â-╚Ťi pierzi curajul; demoralizant.
descurajatór adj. m., pl. descurajatóri; f. sg. și pl. descurajatoáre
descurajatór adj. m., pl. descurajatóri; f. sg. și pl. descurajatoáre
DESCURAJAT├ôR adj. demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajant, (fig.) demobilizator. (O situa╚Ťie ~oare.)
DESCURAJATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Descurajant. [< descuraja + -tor].
DESCURAJATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care descurajează; în stare să descurajeze; demoralizant. Factor~. /a descuraja + suf. ~tor
DESCURAJATOR adj. demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajant, (fig.) demobilizator. (O situa╚Ťie ~.)

Descurajator dex online | sinonim

Descurajator definitie

Intrare: descurajator
descurajator adjectiv