descurajánt, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~nți, ~e / E: fr décourageant] Descurajator.

DESCURAJÁNT, -Ă, descurajanți, -te, adj. Descurajator. – Descuraja + suf. -ant.

DESCURAJÁNT, -Ă, descurajanți, -te, adj. Descurajator. – Descuraja + suf. -ant.^[1]

descurajánt adj. m., pl. descurajánți; f. descurajántă, pl. descurajánte

descurajánt adj. m., pl. descurajánți; f. sg. descurajántă, pl. descurajánte

DESCURAJÁNT adj. 1. v. descurajator. 2. v. dezolant.

Descurajant ≠ încurajant, încurajator

DESCURAJÁNT, -Ă adj. Care descurajează, descurajator; demoralizant, deprimant. [Cf. fr. décourageant].

DESCURAJÁNT, -Ă adj. care descurajează; demoralizant, deprimant. (după fr. décourageant)

DESCURAJÁNT ~tă (~ți, ~te) v. DESCURAJATOR. /a descuraja + suf. ~ant

DESCURAJANT adj. 1. demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajator, (fig.) demobilizator. (O situație, o stare sufletească ~.) 2. demoralizant, deprimant, dezolant, mohorît, posomorît, trist, (rar) dezolator, posac. (Un peisaj ~.)