Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru descurajant

descuraj├ínt, ~─â a [At: DA ms / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: fr d├ęcourageant] Descurajator.
DESCURAJ├üNT, -─é, descurajan╚Ťi, -te, adj. Descurajator. ÔÇô Descuraja + suf. -ant.
DESCURAJ├üNT, -─é, descurajan╚Ťi, -te, adj. Descurajator. ÔÇô Descuraja + suf. -ant.[1]
descuraj├ínt adj. m., pl. descuraj├ín╚Ťi; f. descuraj├ínt─â, pl. descuraj├ínte
descuraj├ínt adj. m., pl. descuraj├ín╚Ťi; f. sg. descuraj├ínt─â, pl. descuraj├ínte
DESCURAJÁNT adj. 1. v. descurajator. 2. v. dezolant.
Descurajant Ôëá ├«ncurajant, ├«ncurajator
DESCURAJ├üNT, -─é adj. Care descurajeaz─â, descurajator; demoralizant, deprimant. [Cf. fr. d├ęcourageant].
DESCURAJ├üNT, -─é adj. care descurajeaz─â; demoralizant, deprimant. (dup─â fr. d├ęcourageant)
DESCURAJ├üNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) v. DESCURAJATOR. /a descuraja + suf. ~ant
DESCURAJANT adj. 1. demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajator, (fig.) demobilizator. (O situa╚Ťie, o stare sufleteasc─â ~.) 2. demoralizant, deprimant, dezolant, mohor├«t, posomor├«t, trist, (rar) dezolator, posac. (Un peisaj ~.)

Descurajant dex online | sinonim

Descurajant definitie

Intrare: descurajant
descurajant adjectiv