descumpănit definitie

17 definiții pentru descumpănit

descumpăní vtr [At: SADOVEANU, P. M. 192 / Pzi: ~nésc / E: des- + cumpăni] A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc Si: a dezorienta, a dezechilibra, a zăpăci.
descumpănít2, ~ă a [At: GĂLAN, Z. R. 211 / Pl: ~iți, ~e / E: descumpăni] Care și-a pierdut echilibrul sufletesc Si: dezechilibrat.
descumpănít1 sns [At: DA ms / E: descumpăni] Dezorientare.
DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Pref. des- + cumpăni.
DESCUMPĂNÍT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut, și-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat. – V. descumpăni.
DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Des1- + cumpăni.
DESCUMPĂNÍT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut, și-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat. – V. descumpăni.
DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face (pe cineva) să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta. Tot ce văzuse și auzise îl zăpăcise și-l descumpănise. SADOVEANU, P. M. 192.
DESCUMPĂNÍT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat.
descumpăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănésc, imperf. 3 sg. descumpăneá; conj. prez. 3 să descumpăneáscă
descumpăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănésc, imperf. 3 sg. descumpăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. descumpăneáscă
DESCUMPĂNÍ vb. v. dezorienta.
DESCUMPĂNÍT adj. 1. v. dezorientat. 2. v. zăpăcit.
A DESCUMPĂNÍ ~ésc tranz. A face să se descumpănească; a dezechilibra; a deconcerta. /des- + a cumpăni
A SE DESCUMPĂNÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se dezechilibra; a se deconcerta; a se dezaxa. /des- + a cumpăni
DESCUMPĂNI vb. a deruta, a dezorienta, a încurca, a zăpăci, (livr.) a deconcerta. (Vestea aflată l-a ~.)
DESCUMPĂNIT adj. 1. derutat, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) deconcertat, (înv. și fam.) sastisit. (A rămas ~.) 2. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăștiat. (Ce om ~!)

descumpănit dex

Intrare: descumpăni
descumpăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: descumpănit
descumpănit adjectiv