Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru descump─ânit

descump─ân├ş vtr [At: SADOVEANU, P. M. 192 / Pzi: ~n├ęsc / E: des- + cump─âni] A face pe cineva s─â-╚Öi piard─â echilibrul sufletesc Si: a dezorienta, a dezechilibra, a z─âp─âci.
descump─ân├şt2, ~─â a [At: G─éLAN, Z. R. 211 / Pl: ~i╚Ťi, ~e / E: descump─âni] Care ╚Öi-a pierdut echilibrul sufletesc Si: dezechilibrat.
descump─ân├şt1 sns [At: DA ms / E: descump─âni] Dezorientare.
DESCUMP─éN├Ź, descump─ânesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva s─â-╚Öi piard─â echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a z─âp─âci. ÔÇô Pref. des- + cump─âni.
DESCUMP─éN├ŹT, -─é, descump─âni╚Ťi, -te, adj. Care ╚Öi-a pierdut, ╚Öi-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat. ÔÇô V. descump─âni.
DESCUMP─éN├Ź, descump─ânesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva s─â-╚Öi piard─â echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a z─âp─âci. ÔÇô Des1- + cump─âni.
DESCUMP─éN├ŹT, -─é, descump─âni╚Ťi, -te, adj. Care ╚Öi-a pierdut, ╚Öi-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat. ÔÇô V. descump─âni.
DESCUMP─éN├Ź, descump─ânesc, vb. IV. Tranz. A face (pe cineva) s─â-╚Öi piard─â echilibrul sufletesc; a dezorienta. Tot ce v─âzuse ╚Öi auzise ├«l z─âp─âcise ╚Öi-l descump─ânise. SADOVEANU, P. M. 192.
DESCUMP─éN├ŹT, -─é, descump─âni╚Ťi, -te, adj. Care ╚Öi-a pierdut echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat.
descump─ân├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. descump─ân├ęsc, imperf. 3 sg. descump─âne├í; conj. prez. 3 s─â descump─âne├ísc─â
descump─ân├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. descump─ân├ęsc, imperf. 3 sg. descump─âne├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. descump─âne├ísc─â
DESCUMP─éN├Ź vb. v. dezorienta.
DESCUMP─éN├ŹT adj. 1. v. dezorientat. 2. v. z─âp─âcit.
A DESCUMP─éN├Ź ~├ęsc tranz. A face s─â se descump─âneasc─â; a dezechilibra; a deconcerta. /des- + a cump─âni
A SE DESCUMP─éN├Ź m─â ~├ęsc intranz. A-╚Öi pierde echilibrul moral sau mintal; a se dezechilibra; a se deconcerta; a se dezaxa. /des- + a cump─âni
DESCUMPĂNI vb. a deruta, a dezorienta, a încurca, a zăpăci, (livr.) a deconcerta. (Vestea aflată l-a ~.)
DESCUMPĂNIT adj. 1. derutat, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) deconcertat, (înv. și fam.) sastisit. (A rămas ~.) 2. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăștiat. (Ce om ~!)

Descump─ânit dex online | sinonim

Descump─ânit definitie

Intrare: descump─âni
descump─âni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: descump─ânit
descump─ânit adjectiv