Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru descump─ânire

descump─ân├ş vtr [At: SADOVEANU, P. M. 192 / Pzi: ~n├ęsc / E: des- + cump─âni] A face pe cineva s─â-╚Öi piard─â echilibrul sufletesc Si: a dezorienta, a dezechilibra, a z─âp─âci.
descump─ân├şre sf [At: ALAS, 21 I, 1934, 3/2 / Pl: ~ri / E: descump─âni] Dezorientare.
DESCUMP─éN├Ź, descump─ânesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva s─â-╚Öi piard─â echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a z─âp─âci. ÔÇô Pref. des- + cump─âni.
DESCUMP─éN├ŹRE, descump─âniri, s. f. Faptul de a descump─âni; dezorientare, dezechilibrare. ÔÇô V. descump─âni.
DESCUMP─éN├Ź, descump─ânesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva s─â-╚Öi piard─â echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a z─âp─âci. ÔÇô Des1- + cump─âni.
DESCUMP─éN├ŹRE, descump─âniri, s. f. Faptul de a descump─âni; dezorientare, dezechilibrare. ÔÇô V. descump─âni.
DESCUMP─éN├Ź, descump─ânesc, vb. IV. Tranz. A face (pe cineva) s─â-╚Öi piard─â echilibrul sufletesc; a dezorienta. Tot ce v─âzuse ╚Öi auzise ├«l z─âp─âcise ╚Öi-l descump─ânise. SADOVEANU, P. M. 192.
DESCUMP─éN├ŹRE, descump─âniri, s. f. Faptul de a (se) descump─âni; dezorientare, dezechilibrare.
descump─ân├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. descump─ân├ęsc, imperf. 3 sg. descump─âne├í; conj. prez. 3 s─â descump─âne├ísc─â
descump─ân├şre s. f., g.-d. art. descump─ân├şrii; pl. descump─ân├şri
descump─ân├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. descump─ân├ęsc, imperf. 3 sg. descump─âne├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. descump─âne├ísc─â
descump─ân├şre s. f., g.-d. art. descump─ân├şrii; pl. descump─ân├şri
DESCUMP─éN├Ź vb. v. dezorienta.
DESCUMP─éN├ŹRE s. 1. v. dezorientare. 2. derut─â, dezorientare, ├«ncurc─âtur─â, nedumerire, perplexitate, z─âp─âceal─â, (livr.) bulversare, debusolare, deconcertare. (Stare de ~.)
A DESCUMP─éN├Ź ~├ęsc tranz. A face s─â se descump─âneasc─â; a dezechilibra; a deconcerta. /des- + a cump─âni
A SE DESCUMP─éN├Ź m─â ~├ęsc intranz. A-╚Öi pierde echilibrul moral sau mintal; a se dezechilibra; a se deconcerta; a se dezaxa. /des- + a cump─âni
DESCUMPĂNI vb. a deruta, a dezorienta, a încurca, a zăpăci, (livr.) a deconcerta. (Vestea aflată l-a ~.)
DESCUMPĂNIRE s. derută, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livr.) deconcertare. (Stare de ~.)

Descump─ânire dex online | sinonim

Descump─ânire definitie

Intrare: descump─âni
descump─âni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: descump─ânire
descump─ânire substantiv feminin