desculțat definitie

2 intrări

15 definiții pentru desculțat

desculțá [At: LB / V: (reg) dis~ / Pzi: descúlț / E: ml disculcio, -are] 1-2 vtr (Trs; c.i. încălțămintea) A (se) descălța. 3 vt A pârli unghiile porcului pentru a fi ușor de smuls.
desculțát1 sn [At: DA ms / P: ~uri / E: desculța] (Reg) Descălțare.
desculțát2, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: desculța] (Reg) 1 Descălțat2. 2 (D. cai) Despotcovit2. 3 (D. animale) Fără unghii.
DESCULȚÁ, descúlț, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) descălța. – Lat. *disculciare sau din rom. desculț.
DESCULȚÁT, -Ă, desculțați, -te, adj. (Reg.) Descălțat, desculț. – V. desculța.
DESCULȚÁ, descúlț, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) descălța. – Lat. *disculciare sau din rom. desculț.
DESCULȚÁT, -Ă, desculțați, -te, adj. (Reg.) Descălțat, desculț. – V. desculța.
DESCULȚÁ, descúlț, vb. I. Refl. (Regional) A-și scoate încălțămintea; a se descălța. De dragul tău să mă desculț? Ei, iacă! COȘBUC, P. I 170. Dete de un vad, pre unde i să păru că ar putea trece. Deci să desculță... și plecă prin Dunăre. RETEGANUL, P. III 5. Părăuț cu apă rece, Desculța-m-oi și te-oi trece. Desculța-m-oi de-un picior Și te-oi trece cu mult dor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 141. ◊ Tranz. Îl desculță de cizme.
DESCULȚÁT, -Ă, desculțați, -te, adj. (Regional) Descălțat, desculț.
desculțá vb., ind. prez. 1 sg. descúlț, 3 sg. și pl. descúlță
DESCULȚÁ vb. v. descălța, scoate, trage.
DESCULȚÁT adj. v. descălțat, desculț.
desculțat m. nume dat de vânători ursului ale cărui urme, în noroiu sau în zăpadă, seamănă cu ale unui om desculț.
desculța vb. v. DESCĂLȚA. SCOATE. TRAGE.
desculțat adj. v. DESCĂLȚAT. DESCULȚ.

desculțat dex

Intrare: desculța
desculța verb grupa I conjugarea I
Intrare: desculțat
desculțat