Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru descuamare

descuam├í vr [At: DA ms / S ╚Öi: (├«nv) ~cva~ / P: ~cua~ / Pzi: ~m├ęz, (rar) ~├ím / E: fr descquamer, lat descquamo, -are] (D. epiderm─â) 1-2 A se coji (├«n urma unei boli de piele).
descuam├íre sf [At: DA ms / P: ~cua~ / S ╚Öi: (├«nv) ~cva~ / Pl: ~mß║»ri / E: descuama] 1-2 Cojire a pielii (dup─â anumite boli eruptive) Si: descuamat1 (1-2), descuama╚Ťie (1-2). 3 Desprindere succesiv─â a straturilor superficiale ale unei roci sub ac╚Ťiunea unor agen╚Ťi geomorfologici Si: descuamat1 (3), descuama╚Ťie (3), exfoliere.
DESCUAM├ü, pers. 3 descuameaz─â, vb. I. Refl. (Despre epiderm─â) A se coji ├«n urma unei boli contagioase eruptive sau de piele. ÔÇô Din fr. desquamer, lat. desquamare.
DESCUAM├üRE, descuam─âri, s. f. Faptul de a se descuama; fenomen patologic de cojire a epidermei. ÔÇô V. descuama.
DESCUAM├ü, pers. 3 descuameaz─â, vb. I. Refl. (Despre epiderm─â) A se coji ├«n urma unei boli contagioase eruptive sau de piele. ÔÇô Din fr. desquamer, lat. desquamare.
DESCUAM├üRE, descuam─âri, s. f. Faptul de a se descuama; fenomen patologic de cojire a epidermei. ÔÇô V. descuama.
DESCUAM├ü, descuamez, vb. I. Refl. (Despre piele) A se coji ├«n urma unei boli de piele sau eruptive. ÔÇô Pronun╚Ťat: -cua-.
DESCUAM├üRE, descuam─âri, s. f. Faptul de a se descuama; fenomen patologic de cojire ╚Öi deta╚Öare a epidermei. ÔÇô Pronun╚Ťat: -cua-.
!descuamá (a se ~) (-cua-) vb. refl., ind. prez. 3 se descuameáză
!descuamáre (-cua-) s. f., g.-d. art. descuamắrii; pl. descuamắri
descuamá vb. (sil. mf. -scua-), ind. prez. 3 sg. și pl. descuameáză
descuamáre s. f. (sil. mf. -scua-), g.-d. art. descuamării; pl. descuamări
DESCUAM├ü vb. a se coji, a se jupui, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (├«nv.) a se t─âr├ó╚Ťa. (Pielea s-a ~.)
DESCUAM├üRE s. cojire, descuama╚Ťie, jupuire, (rar) sc─âmo╚Öare, (├«nv.) t─âr├ó╚Ťare. (~ pielii.)
DESCUAMÁ vb. I. refl. (Despre piele) A se coji (ca urmare a unei boli). [Pron. -cua-. / cf. fr. desquamer, lat. desquamare].
DESCUAM├üRE s.f. Faptul de a se descuama; descuama╚Ťie. ÔÖŽ Desprindere succesiv─â a stratelor superficiale ale unei roci sub ac╚Ťiunea unor agen╚Ťi geomorfologici; exfoliere. [Pron. -cua-. / < descuama].
DESCUAMÁ vb. refl. (despre piele) a se coji (ca urmare a unei boli). (< fr. desquamer, lat. desquamare)
DESCUAM├üRE s. f. 1. faptul de a se descuama; descuama╚Ťie. 2. desprindere succesiv─â a straturilor superficiale ale unei roci sub ac╚Ťiunea unor agen╚Ťi geomorfologici. (< descuama)
A SE DESCUAMÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre epidermă) A pierde coaja (din cauza unei boli contagioase sau de piele); a se coji. [Sil. -cu-a-] /<fr. desquamer, lat. desquamare
*desc┼ş├ím ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (lat. de-squamare, d. squama, solz. V. scam─â). Dezlipesc p─ârticele din ceva, R─âzu─şesc solzi─ş. V. refl. Se zice despre pele c├«nd tot cade de pe ─şa m─âtrea╚Ť─â ╚Öi alte pelicule.
DESCUAMA vb. a se coji, a se jupui, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (├«nv.) a se t─âr├«╚Ťa. (Pielea s-a ~.)
DESCUAMARE s. cojire, jupuire, (rar) sc─âmo╚Öare, (├«nv.) t─âr├«╚Ťare. (~ pielii.)

Descuamare dex online | sinonim

Descuamare definitie

Intrare: descuama
descuama verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -scua-
Intrare: descuamare
descuamare substantiv feminin
  • silabisire: -scua-