descriptivísm sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: descriptiv + -ism] 1 Curent lingvistic care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal și fiziologic, fără cercetarea dezvoltării lor istorice. 2 Manierism literar care acordă o importanță exagerată amănuntelor descriptive, nesugestive. 3 Sistem de critică literară care, în loc de a se pronunța asupra semnificațiilor și valorii operelor, se mărginește la o descriere a acestora.

DESCRIPTIVÍSM s. n. Curent lingvistic care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal și fiziologic, fără cercetarea dezvoltării lor istorice. – Descriptiv + suf. -ism.

DESCRIPTIVÍSM s. n. Curent lingvistic care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal și fiziologic, fără cercetarea dezvoltării lor istorice. – Descriptiv + suf. -ism.

!descriptivísm (des-crip-/de-scrip-) s. n.

descriptivísm s. n. (sil. mf. -scrip-)

DESCRIPTIVÍSM s.n. 1. Manierism literar care acordă o importanță exagerată amănuntelor descriptive, nesugestive. ♦ Sistem de critică literară care, în loc de a se pronunța asupra semnificațiilor și valorii operelor, se mărginește la o descriere a acestora. 2. Școală lingvistică care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal și fiziologic, fără cercetarea dezvoltării lor istorice. [< descriptiv + -ism].

DESCRIPTIVÍSM s. n. 1. manierism literar care acordă o importanță exagerată amănuntelor descriptive, nesugestive. ◊ sistem de critică literară care, în loc de a se pronunța asupra semnificațiilor și valorii operelor, se mărginește la o descriere a acestora. 2. curent în structuralismul lingvistic american care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal și fiziologic, fără cercetarea dezvoltării lor istorice. (< descriptiv + -ism)

DESCRIPTIVÍSM n. Curent în lingvistică bazat pe descrierea limbilor din punct de vedere formal și fiziologic (fără a ține cont de istoria lor). /descriptiv + suf. ~ism

DESCRIPTIVÍSM s. n. (< descriptiv, cf. fr. descriptif, lat. descriptivus + suf. -ism): varietate a structuralismului american, care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal și fiziologic, fără cercetarea dezvoltării lor istorice. La baza lui stau cercetările lui Franz Boas despre limbile indiene ale Americii. Reprezentanții cei mai de seamă ai acestei varietăți de structuralism sunt lingviștii Edvard Sapir și Leonard Bloomfield (v. și curént).