descriptiv definitie

14 definiții pentru descriptiv

descriptív, ~ă a [At: ODOBESCU, S., ap. DLR ms / Pl: ~i, ~e / E: lat descriptivus cf fr descriptif, ger deskriptiv] 1 Care descrie Si: descriptic (4). 2 Care conține o descriere Si: descriptic (5). 3 (Îs) Geometrie ~ă Ramură a geometriei care folosește metode de cercetare bazate pe reprezentarea unui punct din spațiu cu ajutorul proiecțiilor pe două planuri.
DESCRIPTÍV, -Ă, descriptivi, -e, adj. 1. Care descrie; care conține o descriere. 2. (În sintagma) Geometrie descriptivă = ramură a geometriei care folosește metode de cercetare bazate pe reprezentarea unui punct din spațiu cu ajutorul proiecțiilor pe două planuri. – Din fr. descriptif, lat. descriptivus.
DESCRIPTÍV, -Ă, descriptivi, -e, adj. 1. Care descrie; care conține o descriere. 2. (În sintagma) Geometrie descriptivă = ramură a geometriei care folosește metode de cercetare bazate pe reprezentarea unui punct din spațiu cu ajutorul proiecțiilor pe două planuri. – Din fr. descriptif, lat. descriptivus.
DESCRIPTÍV, -Ă, descriptivi, -e, adj. 1. Care descrie, care conține o descriere. Adîncind problemele trecutului, Bălcescu a depășit istoria descriptivă, istoria ca «șir de întîmplări», și s-a străduit să urmărească firul roșu al luptei de clasă. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 100. O lungă baladă descriptivă. ODOBESCU, S. III 86. ◊ (Despre discipline) Gramatică descriptivă v. gramatică. Fonetică descriptivă v. fonetică. 2. (În expr.) Geometrie descriptivă = ramură a geometriei care folosește metode de cercetare bazate pe reprezentarea unui punct din spațiu cu ajutorul proiecțiilor pe două planuri.
!descriptív (des-crip-/de-scrip-) adj. m., pl. descriptívi; f. descriptívă, pl. descriptíve
descriptív adj. m. (sil. mf. -scrip-), pl. descriptívi; f. sg. descriptívă, pl. descriptíve
DESCRIPTÍV, -Ă adj. Care descrie; cu descrieri; descriptic. ◊ (Mat.) Geometrie descriptivă = ramură a geometriei care folosește metode de cercetare bazate pe reprezentarea unui punct din spațiu cu ajutorul proiecțiilor pe două planuri. [Cf. fr. descriptif, lat. descriptivus].
DESCRIPTÍV, -Ă adj. care descrie; cu descrieri. (< fr. descriptif, lat. descriptivus)
DESCRIPTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care descrie; cu caracter de descriere. 2) Care conține o descriere. /<fr. déscriptif, lat. descriptivus
descriptiv a. care are de obiect a descrie: gen descriptiv; geometrie descriptivă, care reprezentă întinderea prin mijlocul projecțiunilor.
*descriptív, -ă adj. (lat. descriptivus). Al căruĭ obĭect e descrierea: poeezie descriptivă. Geometrie descriptivă, al căruĭ obĭect e reprezentarea întinderiĭ pin ajutorul proĭecțiunilor. Anatomia descriptivă, care se ocupă de descrierea maĭ particulară a formelor și figuriĭ fiecăruĭ organ. Adv. În mod descriptiv.
facies descriptiv, entitate petrografică (un volum de rocă) ce poate fi caracterizată printr-un set de proprietăți (parametri textuali, structurali, compoziționali, chimici, biotici) care-l deosebesc de alte entități (roci), de ex. facies arenitic, facies imbricat, facies carbonatic etc. Noțiunea de → litofacies – care exprimă aceste trăsături – rămâne echivocă; de aceea, f.d. poate fi exprimat mai riguros, mai clar și mai direct, prin următoarele subcategorii: → granofacies, → morfofacies, → structofacies, → petrofacies, → biofacies.
descriptivă, muzică v. programatică, muzică.
DESCRIPTÍV, -Ă adj. (cf. fr. descriptif, lat. descriptivus): în sintagmele fonetică descriptivă, gramatică descriptivă, lingvistică descriptivă, prezent descriptiv și text descriptiv (v.).

descriptiv dex

Intrare: descriptiv
descriptiv adjectiv
  • silabisire: -scrip-