descreștere definitie

23 definiții pentru descreștere

descréște vi [At: MACEDONSKI, O. 145 / Pzi: descresc / E: des- + crește cdp fr décroître] 1 A scădea. 2 A se reduce. 3 A se micșora. 4 A se împuțina.
descréștere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: descrește] 1 Scădere. 2 Reducere. 3 Micșorare. 4 Împuținare.
DESCRÉȘTE, descrésc, vb. III. Intranz. A scădea, a se reduce, a se micșora, a se împuțina. – Pref. des- + crește (după fr. décroître).
DESCRÉȘTERE, descreșteri, s. f. Faptul de a descrește; scădere, reducere, micșorare, împuținare. – V. descrește.
DESCRÉȘTE, descresc, vb. III. Intranz. A scădea, a se reduce, a se micșora, a se împuțina. – Des1- + crește(după fr. décroître).
DESCRÉȘTERE, descreșteri, s. f. Faptul de a descrește; scădere, reducere, micșorare, împuținare. – V. descrește.
DESCRÉȘTE, descresc, vb. III. Intranz. A scădea, a se reduce, a se micșora, a se împuțina. Zgomotoși, forfotesc în jurul cuptorului care descrește văzînd cu ochii. BOGZA, C. O. 225. Îmi arătară o formă neagră carbonizată, peste care lumina focului creștea și descreștea fioroasă. GALACTION, O. I 579. Mica lui umbră care singură mai mișca, descrescînd în scurgerea orelor. ANGHEL, PR. 64. – Forme gramaticale: perf. s. descrescui, part. descrescut.
DESCRÉȘTERE s. f. Faptul de a descrește; scădere, reducere, micșorare, împuținare. Ziua este în descreștere.
descréște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descrésc, 1 pl. descréștem; conj. prez. 3 să descreáscă; part. descrescút
descréștere s. f., g.-d. art. descréșterii; pl. descréșteri
descréște vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descrésc, 1 pl. descréștem; conj. prez. 3 sg. și pl. descreáscă
descréștere s. f., g.-d. art. descréșterii; pl. descréșteri
DESCRÉȘTE vb. 1. a se micșora, a se reduce, a scădea, (pop. fig.) a se pișca. (Luna ~.) 2. v. reduce. 3. v. micșora. 4. v. atenua.
DESCRÉȘTERE s. 1. micșorare, reducere, scădere. (~ a dimensiunilor, a suprafeței unui corp.) 2. v. reducere. 3. v. micșorare. 4. v. atenuare.
DESCRÉȘTERE s. v. decadență, decădere, declin, regres.
A descrește ≠ a crește
Descreștere ≠ creștere
A DESCRÉȘTE descrésc intranz. A deveni mai mic ca număr, dimensiune sau intensitate; a se micșora; a scădea; a se reduce; a se diminua; a împuțina. /des- + a crește
descrește v. a scădea, a se împuțina. [V. crește].
descrésc, -ut a -créște v. intr. (d. cresc). Scad, mă împuținez: apa, epidemia, emigrațiunea descrește.
DESCREȘTE vb. 1. a se micșora, a se reduce, a scădea, (pop. fig.) a se pișca. (Luna ~.) 2. a (se) diminua, a (se) împuțina, a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor ~ continuu.) 3. a se mici, a se micșora, a se reduce, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua ~, iar noaptea crește.) 4. a (se) atenua, a (se) calma, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.)
DESCREȘTERE s. 1. micșorare, reducere, scădere. (~ a dimensiunilor, a suprafeței unui corp.) 2. diminuare, împuținare, micșorare, reducere, scădere, (înv.) puținare. (~ numărului de...) 3. micșorare, reducere, scădere, scurtare. (~ zilei în timpul toamnei.) 4. atenuare, calmare, diminuare, domolire, micșorare, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ vitezei vîntului.)
descreștere s. v. DECADENȚĂ. DECĂDERE. DECLIN. REGRES.

descreștere dex

Intrare: descrește
descrește verb grupa a III-a conjugarea a IX-a
Intrare: descreștere
descreștere substantiv feminin