descovoiere definitie

2 intrări

17 definiții pentru descovoiere

descovoiá vtr [At: HERZ.-GHER. M. II, 381 / Pzi: descovói, (rar) ~iéz / E: des- + (în)covoia] (D. un obiect încovoiat, arcuit sau curbat) A (se) îndrepta.
descovoiére sf [At: DA ms / V: ~iáre / Pl: ~ri / E: descovoia] Îndreptare a unui obiect încovoiat, arcuit sau curbat Si: descovoiat1.
DESCOVOIÁ, descovói, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat; a (se) dezdoi. [Pr.: -vo-ia] – Pref. des- + [în]covoia.
DESCOVOIÉRE, descovoieri, s. f. Acțiunea de a (se) descovoia și rezultatul ei. – V. descovoia.
DESCOVOIÁ, descovói, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat; a (se) dezdoi. [Pr.: -vo-iá] – Des1- + [în]covoia.
DESCOVOIÉRE, descovoieri, s. f. Acțiunea de a (se) descovoia și rezultatul ei. – V. descovoia.
DESCOVOIÁ, descovói, vb. I. Tranz. A îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat; a dezdoi, a îndrepta. Acest păr întins să șază, orcum știi, mi-l descovoaie. PANN, P. V. II 120.
descovoiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. descovói, 3 descovoáie, 1 pl. descovoiém; conj. prez. 1 și 2 sg. să descovói, 3 să descovoáie; ger. descovoínd
descovoiére s. f., g.-d. art. descovoiérii; pl. descovoiéri
descovoiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. descovói, 3 sg. descovoáie, 1 pl. descovoiém; ger. descovoínd
descovoiére s. f., g.-d. art. descovoiérii; pl. descovoiéri
DESCOVOIÁ vb. a dezdoi, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.)
A descovoia ≠ a încovoia
A DESCOVOIÁ descovói tranz. A face să se descovoaie; a dezdoi; a îndrepta. [Sil. -vo-ia] /des- + [în]covoia
A SE DESCOVOIÁ se descovoáie intranz. A-și recăpăta forma sau poziția inițială; a se dezdoi; a se îndrepta. [Sil. -vo-ia] /des- + [în]covoia
descovóĭ, a -á v. tr. (d. în-covoĭ). Vest. Dezdoĭ, îndrept ceĭa ce era încovoĭat.
DESCOVOIA vb. a dezdoi, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.)

descovoiere dex

Intrare: descovoia
descovoia verb grupa I conjugarea I
Intrare: descovoiere
descovoiere substantiv feminin