Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru descovoiat

descovoi├í vtr [At: HERZ.-GHER. M. II, 381 / Pzi: descov├│i, (rar) ~i├ęz / E: des- + (├«n)covoia] (D. un obiect ├«ncovoiat, arcuit sau curbat) A (se) ├«ndrepta.
descovoi├ít2, ~─â a [At: DLR ms / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: descovoia] Care nu mai este ├«ncovoiat sau arcuit.
descovoiát1 sns [At: MDA ms / E: descovoia] Descovoiere.
DESCOVOI├ü, descov├│i, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«ndrepta un obiect ├«ncovoiat, arcuit sau curbat; a (se) dezdoi. [Pr.: -vo-ia] ÔÇô Pref. des- + [├«n]covoia.
DESCOVOI├ü, descov├│i, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«ndrepta un obiect ├«ncovoiat, arcuit sau curbat; a (se) dezdoi. [Pr.: -vo-i├í] ÔÇô Des1- + [├«n]covoia.
DESCOVOIÁ, descovói, vb. I. Tranz. A îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat; a dezdoi, a îndrepta. Acest păr întins să șază, orcum știi, mi-l descovoaie. PANN, P. V. II 120.
descovoi├í (a ~) vb., ind. prez. 1 ╚Öi 2 sg. descov├│i, 3 descovo├íie, 1 pl. descovoi├ęm; conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. s─â descov├│i, 3 s─â descovo├íie; ger. descovo├şnd
descovoi├í vb., ind. ╚Öi conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. descov├│i, 3 sg. descovo├íie, 1 pl. descovoi├ęm; ger. descovo├şnd
DESCOVOIÁ vb. a dezdoi, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.)
A descovoia Ôëá a ├«ncovoia
A DESCOVOIÁ descovói tranz. A face să se descovoaie; a dezdoi; a îndrepta. [Sil. -vo-ia] /des- + [în]covoia
A SE DESCOVOI├ü se descovo├íie intranz. A-╚Öi rec─âp─âta forma sau pozi╚Ťia ini╚Ťial─â; a se dezdoi; a se ├«ndrepta. [Sil. -vo-ia] /des- + [├«n]covoia
descov├│─ş, a -├í v. tr. (d. ├«n-covo─ş). Vest. Dezdo─ş, ├«ndrept ce─şa ce era ├«ncovo─şat.
DESCOVOIA vb. a dezdoi, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.)

Descovoiat dex online | sinonim

Descovoiat definitie

Intrare: descovoia
descovoia verb grupa I conjugarea I
Intrare: descovoiat
descovoiat