Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru descoto╚Öm─ânire

descotoșmăná v vz descotoșmăni
descoto╚Öm─ân├şre sf [At: MDA ms / V: ~n├íre / Pl: ~ri / E: descoto╚Öm─âni] 1 Scoatere a hainelor (prea groase ╚Öi prea multe). 2 Dezbr─âcare de lucruri care incomodeaz─â.
DESCOTO╚śM─éN├ü, descoto╚Öm─ânez, vb. I. (Pop.) Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) scoate hainele (prea groase ╚Öi prea multe); a (se) dezbr─âca de lucruri care incomodeaz─â. [Prez. ind. ╚Öi: descoto╚Öm─ânesc. ÔÇô Var.: descoto╚Öm─ân├ş vb. IV] ÔÇô Pref. des- + [├«n]coto╚Öm─âna.
DESCOTO╚śM─éNI vb. IV v. descoto╚Öm─âna.
DESCOTO╚śM─éN├ü vb. I v. descoto╚Öm─âni.
DESCOTO╚śM─éN├Ź, descoto╚Öm─ânesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) scoate hainele (prea groase ╚Öi prea multe); a (se) dezbr─âca de lucruri care incomodeaz─â. [Var.: descoto╚Öm─ân├í vb. I] ÔÇô Des1- + [├«n]coto╚Öm─âni.
DESCOTO╚śM─éN├Ź, descoto╚Öm─ânesc, vb. IV. Tranz. A scoate hainele, ╚Ťoalele ├«n care e ├«nf─â╚Öurat cineva. V. dezbrobodi. (Refl.) ├Än sf├«r╚Öit izbutise a se descoto╚Öm─âni dintre bl─ânuri. REBREANU, R. I 217.
!descotoșmăná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 descotoșmăneáză
descoto╚Öm─ân├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. descoto╚Öm─ân├ęsc, imperf. 3 sg. descoto╚Öm─âne├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. descoto╚Öm─âne├ísc─â
A descoto╚Öm─âna Ôëá a ├«mbodoli, a ├«ncoto╚Öm─âna
A DESCOTO╚śM─éN├Ź ~├ęsc tranz. A dezbr─âca de hainele prea multe ╚Öi prea groase. /des- + a [├«n]coto╚Öm─âni

Descotoșmănire dex online | sinonim

Descotoșmănire definitie

Intrare: descotoșmăna
descotoșmăna verb grupa I conjugarea a II-a
descotoșmăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: descotoșmănit
descotoșmănit participiu
descotoșmănire infinitiv lung
Intrare: descotoșmănire
descotoșmănire