Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru desconsiderare

desconsidera vt [At: DEX / Pzi: ~├şder / E: des- + considera cf fr d├ęconsid├ęrer] A nu da cuiva considera╚Ťia, stima, aten╚Ťia cuvenit─â Si: a dispre╚Ťul.
desconsider├íre sf [At: DEX / Pl: ~rß║»ri / E: desconsidera] Lips─â de considera╚Ťie, de stim─â fa╚Ť─â de cineva Si: desconsiderat1, desconsidera╚Ťie Cf dispre╚Ť, discreditare.
DESCONSIDER├ü, descons├şder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considera╚Ťia, stima, aten╚Ťia cuvenit─â; a dispre╚Ťui. ÔÇô Pref. des- + considera (dup─â fr. d├ęconsid├ęrer).
DESCONSIDER├üRE, desconsider─âri, s. f. Faptul de a desconsidera; lips─â de considera╚Ťie, de stim─â fa╚Ť─â de cineva; dispre╚Ť, discreditare. ÔÇô V. desconsidera.
DESCONSIDER├ü, descons├şder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considera╚Ťia, stima, aten╚Ťia cuvenit─â; a dispre╚Ťui. ÔÇô Des1- + considera (dup─â fr. d├ęconsid├ęrer).
DESCONSIDER├üRE, desconsider─âri, s. f. Faptul de a desconsidera; lips─â de considera╚Ťie, de stim─â fa╚Ť─â de cineva; dispre╚Ť, discreditare. ÔÇô V. desconsidera.
DESCONSIDER├ü, descons├şder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considera╚Ťie, stim─â, aten╚Ťie; a nu b─âga ├«n seam─â, a dispre╚Ťui.
DESCONSIDER├üRE s. f. Faptul de a desconsidera; lips─â de interes, neb─âgare ├«n seam─â, dispre╚Ť. O privesc cu o pref─âcut─â desconsiderare. CAMIL PETRESCU, U. N. 84.
desconsider├í (a ~) vb., ind. prez. 3 descons├şder─â
desconsideráre s. f., g.-d. art. desconsiderắrii; pl. desconsiderắri
desconsider├í vb., ind. prez. 1 sg. descons├şder, 3 sg. ╚Öi pl. descons├şder─â; ger. desconsider├ónd
desconsideráre s. f., g.-d. art. desconsiderării; pl. desconsiderări
DESCONSIDER├ü vb. v. dispre╚Ťui.
DESCONSIDER├üRE s. 1. v. dispre╚Ťuire. 2. v. dispre╚Ť.
DESCONSIDER├ü vb. I. tr. A dispre╚Ťui (pe cineva). [P.i. descons├şder. / < des- + considera, dup─â fr. d├ęconsid├ęrer].
DESCONSIDER├üRE s.f. Faptul de a desconsidera; lips─â de considera╚Ťie, de stim─â; desconsidera╚Ťie. [< desconsidera].
DESCONSIDER├ü vb. tr. a dispre╚Ťui (pe cineva). (dup─â fr. d├ęconsid├ęrer)
A DESCONSIDER├ü descons├şder tranz. (persoane) A trata cu desconsidera╚Ťie; a supune unei atitudini lipsite de considera╚Ťie; a ignora; a dispre╚Ťui. /des- + a considera
desconsider├á v. 1. a face s─â piarz─â considera╚Ťiunea; 2. a-╚Öi atrage dispre╚Ťul.
*descons├şder, a -├í v. tr. (d. consider, dup─â fr. d├ęconsid├ęrer). Nu consider, nu ─şa┼ş ├«n sam─â, nu da┼ş aten╚Ťiune: omu cult desconsider─â opiniunea vulgulu─ş. ÔÇô ╚śi dis-.
DESCONSIDERA vb. a dispre╚Ťui, a nesocoti, (├«nv.) a def─âima, a mepriza, a oc─âr├«. (De ce ├«l ~ at├«t?)
DESCONSIDERARE s. 1. dispre╚Ťuire, nesocotire. (~ colegilor.) 2. desconsidera╚Ťie, dispre╚Ť, (├«nv.) def─âimare. (Ce ├«nseamn─â aceast─â ~ a lor?)

Desconsiderare dex online | sinonim

Desconsiderare definitie

Intrare: desconsidera
desconsidera conjugarea I grupa I verb tranzitiv
Intrare: desconsiderare
desconsiderare substantiv feminin