Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru descompus

descomp├║ne [At: DEX / Pzi: descomp├║n / E: des- + compune cdp fr d├ęcomposer] 1 vt A desface ├«n p─âr╚Ťile componente. 2 vr (Fig) A se destr─âma. 3 vr (D. materii ╚Öi corpuri organice) A se altera. 4 vr (Fig; d. oameni) A-╚Öi schimba prin deformare caracterul, ├«nf─â╚Ťi╚Öarea moral─â sau fizic─â. 5 vr (Fig; d. fa╚Ť─â, tr─âs─âturi etc.) A se crispa.
descomp├║s1 sns [At: MDA ms / E: descompune] 1 Descompunere (1). 2 (Fig) Destr─âmare. 3-6 Descompunere (3-6).
descomp├║s2, ~─â a [At: DEX / Pl: ~├║╚Öi, ~e / E: descompune] 1 Desf─âcut ├«n p─âr╚Ťile componente. 2 (Fig) Destr─âmat2. 3 (D. materii, corpuri organice) Alterat2. 4 (Fig; d. oameni) Care are ├«nf─â╚Ťi╚Öarea moral─â sau fizic─â deformat─â. 5 (Fig; d. fa╚Ťa omului) Crispat2.
DESCOMP├ÜNE, descomp├║n, vb. III. 1. Tranz. A desface ├«n p─âr╚Ťile componente. ÔÖŽ Refl. Fig. A se destr─âma, a se dezmembra. 2. Refl. (Despre materii ╚Öi corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A se schimba ├«n r─âu, fizic sau moral; (despre fa╚Ť─â, tr─âs─âturi etc.) a se crispa. 4. Tranz. (Mat.) A scrie un num─âr natural sub form─â de produs de numere prime. [Perf. s. descompusei, part. descompus] ÔÇô Pref. des- + compune (dup─â fr. d├ęcomposer).
DESCOMP├ÜS, -─é, descompu╚Öi, -se, adj. 1. Desf─âcut ├«n p─âr╚Ťile componente. 2. (Despre materii organice) Alterat, stricat, putrezit. 3. Fig. Care s-a schimbat ├«n r─âu, moral sau fizic; (despre fa╚Ťa omului) crispat. ÔÇô V. descompune.
DESCOMP├ÜNE, descomp├║n, vb. III. 1. Tranz. A desface ├«n p─âr╚Ťile componente. ÔÖŽ Refl. Fig. A se destr─âma, a se dezmembra. 2. Refl. (Despre materii ╚Öi corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A-╚Öi schimba prin deformare caracterul, ├«nf─â╚Ťi╚Öarea moral─â sau fizic─â; (despre fa╚Ť─â, tr─âs─âturi etc.) a se crispa, a se contracta. [Perf. s. descompusei, part. descompus] ÔÇô Des1- + compus (dup─â fr. d├ęcomposer).
DESCOMP├ÜS, -─é, descompu╚Öi, -se, adj. 1. Desf─âcut ├«n p─âr╚Ťile componente. 2. (Despre materii organice) Alterat, stricat, putrezit. 3. Fig. Care are ├«nf─â╚Ťi╚Öarea moral─â sau fizic─â deformat─â; (despre fa╚Ťa omului) crispat, contractat. ÔÇô V. descompune.
DESCOMP├ÜNE, descomp├║n, vb. III. 1. Tranz. A desface ├«n p─âr╚Ťile componente. [Ceasornicul] e un univers ├«n miniatur─â, pe care maistrul ├«l descompune prin analiz─â ╚Öi-l reconstituie prin sintez─â. IBR─éILEANU, A. 38. ÔÖŽ Refl. Fig. A se destr─âma, a se dezmembra. Dup─â moartea lui Ioan Asan al II-lea (1241) statul se descompune ├«n mici st─âtule╚Ťe. IST. R.P.R. 68. 2. Refl. (Cu privire la materii ╚Öi corpuri organice) A se altera, a se strica, a putrezi. 3. Refl. Fig. (Despre persoane) A-╚Öi schimba prin deformare caracterul, ├«nf─â╚Ťi╚Öarea moral─â sau fizic─â; (despre fa╚Ť─â, tr─âs─âturi etc.) a se crispa, a se contracta. Fa╚Ťa i se descompuse ├«ntr-un z├«mbet asem─ân─âtor durerii. CAMILAR, N. I 152. ÔÇô Forme gramaticale: perf. s. descompusei, part. descompus.
DESCOMP├ÜS, -─é, descompu╚Öi, -se, adj. 1. (Despre materii organice) Intrat ├«n descompunere, putrezit, alterat. 2. Fig. (Despre om sau despre fa╚Ťa omului) Care are caracterul, ├«nf─â╚Ťi╚Öarea, tr─âs─âturile deformate. ├Änvins, descompus, Andrei se pr─âbu╚Öe╚Öte a doua oar─â. CAMIL PETRESCU, T. I 109.
descomp├║ne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. descomp├║n, 1 pl. descomp├║nem; conj. prez. 3 s─â descomp├║n─â; ger. descompunß║ąnd; part. descomp├║s
descomp├║ne vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. descomp├║n, 1 pl. descomp├║nem; perf. s. 1 sg. descompus├ęi, 1 pl. descomp├║ser─âm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. descomp├║n─â; ger. descompun├ónd; part. descomp├║s
DESCOMP├ÜNE vb. 1. a (se) desface, a (se) desp─âr╚Ťi, a (se) divide, a (se) frac╚Ťiona, a (se) ├«mp─âr╚Ťi, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalc─âtui. (Produsul dezintegr─ârii se ~ ├«n particule.) 2. v. putrezi. 3. v. altera. 4. v. r├óncezi.
DESCOMPÚNE vb. v. dezmembra.
DESCOMPÚS adj. 1. v. putred. 2. v. alterat. 3. v. rânced.
DESCOMPÚS adj. v. dezmembrat.
A descompune Ôëá a compune
DESCOMP├ÜNE vb. III. 1. tr. A desface ├«n elementele componente. 2. refl. A se strica, a se altera; a putrezi. ÔÖŽ (Fig.) A se destr─âma. 3. refl. (Fig.) A-╚Öi deforma caracterul, ├«nf─â╚Ťi╚Öarea; (despre fa╚Ť─â) a se crispa. [P.i. descomp├║n, perf.s. -pus├ęi, part. -pus. / < des- + compune, cf. fr. d├ęcomposer].
DESCOMP├ÜNE vb. I. tr. a (se) desface ├«n elementele componente, a (se) dezmembra. II. refl. 1. (despre substan╚Ťe organice) a se strica, a se altera. ÔŚŐ (fig.) a se destr─âma. 2. (fig.) a dec─âdea moral; a-╚Öi deforma caracterul, ├«nf─â╚Ťi╚Öarea; (despre fa╚Ť─â) a se crispa. (dup─â fr. d├ęcomposer)
A DESCOMPÚNE descompún tranz. A face să se descompună; a dezagrega; a desface; a disocia; a dezasambla. /des- + compus
A SE DESCOMP├ÜNE m─â descomp├║n intranz. 1) (despre corpuri) A se separa ├«n elementele constitutive; a se desface; a se disocia; a se dezagrega; a se dezasambla. 2) fig. (despre comunit─â╚Ťi) A-╚Öi pierde coeziunea intern─â; a se dezmembra; a se dezagrega; a se destr─âma; a se dezarticula. 3) (despre substan╚Ťe organice) A pierde propriet─â╚Ťile pozitive (sub influen╚Ťa factorilor externi); a se strica; a se ├«n─âcri; a se altera. 4) (despre persoane) A-╚Öi modifica aspectul moral sau fizic. 5) (despre fa╚Ť─â) A se convulsiona momentan ╚Öi involuntar sub ac╚Ťiunea unei suprasolicit─âri nervoase; a se crispa; a se contracta. /des- + compus
descompune v. 1. a separa elementele cari intr─â ├«n compozi╚Ťiunea unui corp: a descompune apa; 2. a altera profund, a strica: c─âldura descompune c─ârnurile.
*descomp├║n, -p├║s, a -p├║ne v. tr. (d. compun, dup─â fr. d├ęcomposer). Separ, desfac ├«n elementele lu─ş ce─şa ce era compus: a descompune apa. Corup, stric, alterez: c─âldura descompune carnea. ÔÇô ╚śi dis-.
*descomp├║s, -─â adj. Alterat: fa╚Ť─â descompus─â. ÔÇô ╚śi dis-.
descompune vb. v. DEZMEMBRA.
DESCOMPUNE vb. 1. a (se) desface, a (se) desp─âr╚Ťi, a (se) divide, a (se) frac╚Ťiona, a (se) ├«mp─âr╚Ťi, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalc─âtui. (Produsul dezintegr─ârii se ~ ├«n particule.) 2. a putrezi, (rar) a (se) putrefia, a (se) putreg─âi. 3. a se acri, a se altera, a fermenta, a se ├«mpu╚Ťi, a se ├«n─âcri, a se strica, (├«nv. ╚Öi reg.) a se s─ârbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se p├«╚Öc─âvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.) 4. a se altera, a se r├«ncezi, a se strica. (Untura s-a ~.)
descompus adj. v. DEZMEMBRAT.
DESCOMPUS adj. 1. putred, putrezit, (livr.) putrid, (rar) putreg─âit, (pop.) putreg─âios, (reg.) z─âcut. (O materie organic─â ~.) 2. acrit, acru, alterat, fermentat, ├«mpu╚Ťit, ├«n─âcrit, stricat, (├«nv. ╚Öi pop.) searb─âd, (reg.) mocnit, s─ârbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.) 3. alterat, r├«nced, stricat. (Untur─â ~.)

Descompus dex online | sinonim

Descompus definitie

Intrare: descompune
descompune verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: descompus
descompus adjectiv