Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru descompletare

descomplet├í [At: DEX / V: ~ect├í / Pzi: ~t├ęz / E: des- + completa cf fr d├ęcompl├ęter] 1 vt A lua ceva dintr-un tot, l─âs├óndu-l incomplet. 2 vr A nu fi complet.
descompletáre sf [At: DEX / V: ~ect~ / Pl: ~tắri / E: descompleta] Luare a ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet Si: descompletat1.
DESCOMPLECTÁ vb. I v. descompleta.
DESCOMPLECTÁRE s. f. v. descompletare.
DESCOMPLET├ü, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-un tot, l─âs├óndu-l incomplet. ÔÖŽ Refl. A nu mai fi complet. [Var.: descomplect├í vb. I] ÔÇô Pref. des- + completa (dup─â fr. d├ęcompl├ęter).
DESCOMPLET├üRE, descomplet─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) descompleta ╚Öi rezultatul ei. [Var.: descomplect├íre s. f.] ÔÇô V. descompleta.
DESCOMPLECTÁ vb. I v. descompleta.
DESCOMPLECTÁRE s. f. v. descompletare.
DESCOMPLET├ü, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-un tot, l─âs├óndu-l incomplet. ÔÖŽ Refl. A nu mai fi complet. [Var.: descomplect├í vb. I] ÔÇô Des1- + completa (dup─â fr. d├ęcompl├ęter).
DESCOMPLET├üRE, descomplet─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) descompleta ╚Öi rezultatul ei. [Var.: descomplect├íre s. f.] ÔÇô V. descompleta.
DESCOMPLETÁ, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-o totalitate lăsînd-o incompletă.
descompletá (a ~) vb., ind. prez. 3 descompleteáză
descompletáre s. f., g.-d. art. descompletắrii; pl. descompletắri
descomplet├í vb., ind. prez. 1 sg. descomplet├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. descomplete├íz─â
descompletáre s. f., g.-d. art. descompletării; pl. descompletări
DESCOMPLETÁ vb. a (se) desperechea.
DESCOMPLETÁRE s. desperechere.
A descompleta Ôëá a completa
DESCOMPLECTÁ vb. I. v. descompleta.
DESCOMPLECTÁRE s.f. v. descompletare.
DESCOMPLET├ü vb. I. tr. A lua ceva dintr-un ├«ntreg f─âc├óndu-l incomplet. [Var. descomplecta vb. I. / dup─â fr. d├ęcompl├ęter].
DESCOMPLET├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a descompleta ╚Öi rezultatul ei. [Var. descomplectare s.f. / < descompleta].
DESCOMPLET├ü vb. tr. a lua ceva dintr-un ├«ntreg, f─âc├óndu-l incomplet. (dup─â fr. d├ęcompl├ęter)
A DESCOMPLET├ü ~├ęz tranz. A face s─â se descompleteze. /des- + a completa
A SE DESCOMPLET├ü m─â ~├ęz intranz. A deveni incomplet. /des- + a completa
descompletà v. a face incomplet.
*descomplet├ęz v. tr. (d. completez). Stric ce─şa ce era complet: ├«n aceast─â scoal─â sÔÇÖa descompletat num─âru profesorilor. ÔÇô ╚śi dis-.
DESCOMPLETA vb. a (se) desperechea.
DESCOMPLETARE s. desperechere.

Descompletare dex online | sinonim

Descompletare definitie

Intrare: descompleta
descomplecta verb grupa I conjugarea a II-a
descompleta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: descompletare
descomplectare
descompletare substantiv feminin