descomplectare definitie

30 definiții pentru descomplectare

descomplectáre sf vz descompletare
descompletá [At: DEX / V: ~ectá / Pzi: ~téz / E: des- + completa cf fr décompléter] 1 vt A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. 2 vr A nu fi complet.
descompletáre sf [At: DEX / V: ~ect~ / Pl: ~tắri / E: descompleta] Luare a ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet Si: descompletat1.
DESCOMPLECTÁ vb. I v. descompleta.
DESCOMPLECTÁRE s. f. v. descompletare.
DESCOMPLETÁ, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. ♦ Refl. A nu mai fi complet. [Var.: descomplectá vb. I] – Pref. des- + completa (după fr. décompléter).
DESCOMPLETÁRE, descompletări, s. f. Acțiunea de a (se) descompleta și rezultatul ei. [Var.: descomplectáre s. f.] – V. descompleta.
DESCOMPLECTÁ vb. I v. descompleta.
DESCOMPLECTÁRE s. f. v. descompletare.
DESCOMPLETÁ, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. ♦ Refl. A nu mai fi complet. [Var.: descomplectá vb. I] – Des1- + completa (după fr. décompléter).
DESCOMPLETÁRE, descompletări, s. f. Acțiunea de a (se) descompleta și rezultatul ei. [Var.: descomplectáre s. f.] – V. descompleta.
DESCOMPLETÁ, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-o totalitate lăsînd-o incompletă.
descompletá (a ~) vb., ind. prez. 3 descompleteáză
descompletáre s. f., g.-d. art. descompletắrii; pl. descompletắri
descompletá vb., ind. prez. 1 sg. descompletéz, 3 sg. și pl. descompleteáză
descompletáre s. f., g.-d. art. descompletării; pl. descompletări
DESCOMPLETÁ vb. a (se) desperechea.
DESCOMPLETÁRE s. desperechere.
A descompleta ≠ a completa
DESCOMPLECTÁ vb. I. v. descompleta.
DESCOMPLECTÁRE s.f. v. descompletare.
DESCOMPLETÁ vb. I. tr. A lua ceva dintr-un întreg făcându-l incomplet. [Var. descomplecta vb. I. / după fr. décompléter].
DESCOMPLETÁRE s.f. Acțiunea de a descompleta și rezultatul ei. [Var. descomplectare s.f. / < descompleta].
DESCOMPLETÁ vb. tr. a lua ceva dintr-un întreg, făcându-l incomplet. (după fr. décompléter)
A DESCOMPLETÁ ~éz tranz. A face să se descompleteze. /des- + a completa
A SE DESCOMPLETÁ mă ~éz intranz. A deveni incomplet. /des- + a completa
descompletà v. a face incomplet.
*descompletéz v. tr. (d. completez). Stric ceĭa ce era complet: în această scoală s’a descompletat număru profesorilor. – Și dis-.
DESCOMPLETA vb. a (se) desperechea.
DESCOMPLETARE s. desperechere.

descomplectare dex

Intrare: descompleta
descomplecta verb grupa I conjugarea a II-a
descompleta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: descompletare
descomplectare
descompletare substantiv feminin
Intrare: descomplectare
descomplectare