descolăcí vr [At: DEX / Pzi: ~ăcésc / E: des- + (în)colăci] A se desface din încolăcire.

descolăcít2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: descolăci] Care nu mai este încolăcit.

descolăcít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: descolăci] Descolăcire.

DESCOLĂCÍ, descolăcesc, vb. IV. Refl. A se desface din încolăcire. – Pref. des- + [în]colăci.

DESCOLĂCÍT, -Ă, descolăciți, -te, adj. Care nu mai este încolăcit. – V. descolăci.

DESCOLĂCÍ, descolăcesc, vb. IV. Refl. A se desface din încolăcire. – Des1- + [în]colăci.

DESCOLĂCÍT, -Ă, descolăciți, -te, adj. Care nu mai este încolăcit. – V. descolăci.

DESCOLĂCÍ, descolăcesc, vb. IV. Refl. A se desface din jurul unui corp sau al unui obiect pe care este încolăcit.

descolăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descolăcésc, imperf. 3 sg. descolăceá; conj. prez. 3 să descolăceáscă

descolăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descolăcésc, imperf. 3 sg. descolăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. descolăceáscă

DESCOLĂCÍ vb. (pop.) a (se) descolătăci.

A (se) descolăci ≠ a (se) încolăci

A se descolăci ≠ a se încolăci

A DESCOLĂCÍ ~ésc tranz. A face să se descolăcească. /des- + a [în]colăci

A SE DESCOLĂCÍ se ~éște intranz. A se desface din jurul unui obiect. /des- + a [în]colăci

DESCOLĂCI vb. (pop.) a (se) descolătăci.