Dicționare ale limbii române

3 intrări

21 definiții pentru descojit

descoji vt [At: DEX / Pzi: ~jésc / E: des- + coji] A curăța de coajă.
descojít1 sns [At: DEX / E: descoji] Descojire.
descojít2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: descoji] Care este curățat de coajă.
DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă. – Pref. des- + coji.
DESCOJÍT1, descojituri, s. n. Faptul de a descoji. – V. descoji.
DESCOJÍT2, -Ă, descojiți, -te, adj. Care este curățat de coajă, fără coajă. – V. descoji.
DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă. – Des1- + coji.
DESCOJÍT1, descojituri, s. n. Faptul de a descoji. – V. descoji.
DESCOJÍT2, -Ă, descojiți, -te, adj. Care este curățat de coajă, fără coajă. – V. descoji.
DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă.
descojí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojésc, imperf. 3 sg. descojeá; conj. prez. 3 să descojeáscă
descojít s. n., pl. descojíturi
descojí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojésc, imperf. 3 sg. descojeá; conj. prez. 3 sg. și pl. descojeáscă
descojít s. n., pl. descojíturi
DESCOJÍ vb. 1. a coji. (A ~ o legumă, un fruct.) 2. a coji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.)
DESCOJÍT adj. 1. cojit. (Fruct ~.) 2. cojit, jupuit. (Trunchi de copac ~.)
A DESCOJÍ ~ésc tranz. (semințe) A curăța de coajă; a rășlui. /des- + a coji
descojì v. a jupui de coajă.
descojésc și (ob.) cojésc v. tr. (d. coajă). Curăț de coajă, decortic (vorbind de lemne orĭ semințe). V. refl. Lemnele se cojesc. V. dezghĭoc și pelesc.
DESCOJI vb. 1. a coji. (A ~ o legumă, un fruct.) 2. a coji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.)
DESCOJIT adj. 1. cojit. (Fruct ~.) 2. cojit, jupuit. (Trunchi de copac ~.)

descojit definitie

descojit dex

Intrare: descoji
descoji verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: descojit (fapt; -uri)
descojit fapt; -uri substantiv neutru
Intrare: descojit (adj.)
descojit adj. adjectiv