descoji vt [At: DEX / Pzi: ~jésc / E: des- + coji] A curăța de coajă.

descojít1 sns [At: DEX / E: descoji] Descojire.

descojít2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: descoji] Care este curățat de coajă.

DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă. – Pref. des- + coji.

DESCOJÍT1, descojituri, s. n. Faptul de a descoji. – V. descoji.

DESCOJÍT2, -Ă, descojiți, -te, adj. Care este curățat de coajă, fără coajă. – V. descoji.

DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă. – Des1- + coji.

DESCOJÍT1, descojituri, s. n. Faptul de a descoji. – V. descoji.

DESCOJÍT2, -Ă, descojiți, -te, adj. Care este curățat de coajă, fără coajă. – V. descoji.

DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă.

descojí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojésc, imperf. 3 sg. descojeá; conj. prez. 3 să descojeáscă

descojít s. n., pl. descojíturi

descojí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojésc, imperf. 3 sg. descojeá; conj. prez. 3 sg. și pl. descojeáscă

descojít s. n., pl. descojíturi

DESCOJÍ vb. 1. a coji. (A ~ o legumă, un fruct.) 2. a coji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.)

DESCOJÍT adj. 1. cojit. (Fruct ~.) 2. cojit, jupuit. (Trunchi de copac ~.)

A DESCOJÍ ~ésc tranz. (semințe) A curăța de coajă; a rășlui. /des- + a coji

descojì v. a jupui de coajă.

descojésc și (ob.) cojésc v. tr. (d. coajă). Curăț de coajă, decortic (vorbind de lemne orĭ semințe). V. refl. Lemnele se cojesc. V. dezghĭoc și pelesc.

DESCOJI vb. 1. a coji. (A ~ o legumă, un fruct.) 2. a coji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.)

DESCOJIT adj. 1. cojit. (Fruct ~.) 2. cojit, jupuit. (Trunchi de copac ~.)