descojire definitie

2 intrări

18 definiții pentru descojire

descoji vt [At: DEX / Pzi: ~jésc / E: des- + coji] A curăța de coajă.
descojíre sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: descoji] Curățare de coajă Si: descojit1.
DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă. – Pref. des- + coji.
DESCOJÍRE, descojiri, s. f. Acțiunea de a descoji și rezultatul ei. – V. descoji.
DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă. – Des1- + coji.
DESCOJÍRE, descojiri, s. f. Acțiunea de a descoji și rezultatul ei. – V. descoji.
DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă.
descojí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojésc, imperf. 3 sg. descojeá; conj. prez. 3 să descojeáscă
descojíre s. f., g.-d. art. descojírii; pl. descojíri
descojí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojésc, imperf. 3 sg. descojeá; conj. prez. 3 sg. și pl. descojeáscă
descojíre s. f., g.-d. art. descojírii; pl. descojíri
DESCOJÍ vb. 1. a coji. (A ~ o legumă, un fruct.) 2. a coji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.)
DESCOJÍRE s. 1. cojire. (~ unui fruct.) 2. cojeală, cojire, jupuire. (~ trunchiului unui arbore.)
A DESCOJÍ ~ésc tranz. (semințe) A curăța de coajă; a rășlui. /des- + a coji
descojì v. a jupui de coajă.
descojésc și (ob.) cojésc v. tr. (d. coajă). Curăț de coajă, decortic (vorbind de lemne orĭ semințe). V. refl. Lemnele se cojesc. V. dezghĭoc și pelesc.
DESCOJI vb. 1. a coji. (A ~ o legumă, un fruct.) 2. a coji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.)
DESCOJIRE s. 1. cojire. (~ unui fruct.) 2. cojeală, cojire, jupuire. (~ trunchiului unui arbore.)

descojire dex

Intrare: descoji
descoji verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: descojire
descojire substantiv feminin