descoase [At: DEX / Pzi:[1] ~descos / E: des- + coase] 1-2 vtr A (se) desface din cusături. 3 vt (Fig) A pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla anumite lucruri Si: a iscodi. 4 vt (Fig) A analiza amănunțit o problemă sau o situație pentru a o înțelege. modificată

descoásere sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: descoase] 1 Desfacere din cusături Si: descusut1 (1), descusătură (1). 2 (Fig) Întrebare insistentă pentru a afla anumite lucruri Si: descusut1 (2), descusătură (2), iscodire. 3 Analizare amănunțită a unei probleme sau situații pentru a o înțelege Si: descusut1 (3), descusătură (3).

DESCOÁSE, descós, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) desface cusăturile. 2. Tranz. Fig. A pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla anumite lucruri; a iscodi. ♦ A analiza amănunțit o problemă sau o situație pentru a o înțelege. [Perf. s. descusui, part. descusut] – Pref. des- + coase.

DESCOÁSERE, descoaseri, s. f. Acțiunea de a (se) descoase și rezultatul ei. – V. descoase.

DESCOÁSE, descós, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) desface din cusături. 2. Tranz. Fig. A pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla anumite lucruri; a iscodi. ♦ A analiza amănunțit o problemă sau o situație pentru a o înțelege. [Perf. s. descusúi, part. descusút] – Des1- + coase.

DESCOÁSERE, descoaseri, s. f. Acțiunea de a (se) descoase și rezultatul ei. – V. descoase.

DESCOÁSE, descós, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la o cusătură sau la un obiect cusut) A desface din cusături, din tivuri. Patroana... dintr-o smucitură a descusut talia. CAMIL PETRESCU, T. I 451. ◊ Absol. Îi mai lesne de a desface decît a face, a descoase decît a coase. RUSSO, O. 93. 2. Fig. A analiza în mod amănunțit ceva ca să pătrunzi o problemă, o situație, ca să afli din ce este făcut ceva sau ce se ascunde dedesubt. Și n-are răgaz să descoasă toate întrebările care-i vin în minte, pe nevrute, despre chipul cum s-or fi făcînd trenurile, despre fierăria cîtă este pe lumea asta. SP. POPESCU, M. G. 35. Aici era ceva la mijloc; ea dăduse de urma unei taine; trebuia să o descoasă! SLAVICI, O. I 340. ◊ (Cu privire la persoane) Nu poți să mai scrii un rînd, fără ca [criticii] să te descoasă și să-ți ia socoteala. ODOBESCU, S. III 146. 3. Fig. A ispiti pe cineva, a-i pune întrebări multe și insistente pentru a afla ceea ce simte sau ceea ce gîndește; a iscodi. Văd că-l descoși... Vrei să știi toate. CAMIL PETRESCU, T. III 34. Îl descusu cînd și cum a venit în țară, ce-a făcut aici, ce rost și-a găsit. REBREANU, R. I 164. Îl descususe cu încetul și-i aflase gusturile și cusururile. BASSARABESCU, V. 18. – Forme gramaticale: perf. s. descusui, part. descusut.

descoáse (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descós, 3 sg. descoáse, 1 pl. descoásem, imperf. 3 sg. descoseá, perf. s. 1 sg. descusúi, 1 pl. descusúrăm; conj. prez. 1 sg. să descós, 3 să descoásă; ger. descosấnd; part. descusút

descoásere s. f., g.-d. art. descoáserii; pl. descoáseri

descoáse vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descós, 3 sg. descoáse, 1 pl. descoásem, imperf. 3 sg. descoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. descoásă; ger. descosând; part. descusút

descoásere s. f., g.-d. art. descoáserii; pl. descoáseri

DESCOÁSE vb. (reg.) a strica. (A ~ o haină.)

DESCOÁSE vb. v. chestiona, interoga, iscodi, întreba.

A descoase ≠ a coase

A DESCOÁSE descós tranz. 1) A face să se descoase. 2) fig. (probleme, situații etc.) A analiza amănunțit pentru a înțelege mai bine. 3) (persoane) A întreba cu insistență, recurgând la vicleșuguri, în vederea aflării unui secret; a ispiti; a iscodi. /des- + a coase

A SE DESCOÁSE pers. 3 se descoáse intranz. (despre obiecte cusute) A se desface din cusături. /des- + a coase

descoase v. 1. a desface cusătura; 2. fig. a cerceta cu deamăruntul (spre a afla un secret): descoase-l bine.

descós, cusút, a -coáse v. tr. (d. cos). Desfac ceĭa ce era cusut. Fig. Cercetez cu deamănuntu ca să aflu ceva: l-am descusut bine pe acest om.

DESCOASE vb. (reg.) a strica. (A ~ o haină.)

descoase vb. v. CHESTIONA. INTEROGA. ISCODI. ÎNTREBA.