descleiere definitie

2 intrări

21 definiții pentru descleiere

descleiá [At: DEX / Pzi: ~iéz / E: des- + (în)cleia] 1-2 vtr A (se) dezlipi după încleiere. 3 vt A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac.
descleiére sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: descleia] 1 Dezlipire a ceea ce este lipit cu clei. 2 Spălare și curățare de substanțe cleioase a firelor de mătase naturală sau a țesăturilor de bumbac. 3 Operație de finisare a țesăturilor prin eliminarea apretului aplicat pe firele de urzeală înainte de începerea țeserii.
DESCLEIÁ, descleiez, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). ◊ Refl. S-au descleiat scaunele. 2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. – Pref. des- + [în]cleia.
DESCLEIÉRE, descleieri, s. f. Acțiunea de a (se) descleia și rezultatul ei. ♦ Operație de finisare a țesăturilor prin eliminarea apretului de încleiere aplicat pe firele de urzeală înainte de țesere. – V. descleia.
DESCLEIÁ, descleiez, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). ◊ Refl. S-au descleiat scaunele. 2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. – Des1- + clei.
DESCLEIÉRE, descleieri, s. f. Acțiunea de a (se) descleia și rezultatul ei. ♦ Operație de finisare a țesăturilor prin eliminarea apretului de încleiere aplicat pe firele de urzeală înainte de începerea țeserii. – V. descleia.
DESCLEIÁ, descleiez, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). Sus, într-o ramă descleiată, era o fotografie. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 18. De multe ori l-am găsit descleind un zmeu ca să copieze vreun vers. NEGRUZZI, S. I 206. ◊ Refl. Uite, că s-au descleiat ochelarii. SADOVEANU, P. M. 86. 2. A curăța prin spălare firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac de substanțele cleioase. – Variantă: descleí, descléi, vb. IV.
descleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 descleiáză, 1 pl. descleiém; conj. prez. 3 să descleiéze; ger. descleínd
descleiére s. f., g.-d. art. descleiérii; pl. descleiéri
descleiá vb., ind. prez. 1 sg. descleiéz, 3 sg. și pl. descleiáză, 1 pl. descleiém; conj. prez. 3 sg. și pl. descleiéze; ger. descleínd
descleiére s. f., g.-d. art. descleiérii; pl. descleiéri
DESCLEIÁ vb. (TEXT.) a dezancola. (A ~ o țesătură.)
DESCLEIÉRE s. (TEXT.) dezancolare. (~ unei țesături.)
A (se) descleia ≠ a (se) încleia, a (se) lipi
Descleiere ≠ încleiere
A DESCLEIÁ ~iéz tranz. 1) A face să se descleieze. 2) (țesături) A curăța de apret sau de substanțe cleioase. [Sil. -cle-ia] /des- + clei
A SE DESCLEIÁ pers. 3 se ~iáză intranz. A se desprinde din locul în care a fost lipit cu o substanță cleioasă; a se dezlipi. [Sil. -cle-ia] /des- + clei
descleì v. a (se) desface ceva încleit, a se deslipi.
descleĭéz v. tr. (d. cleĭ). Dezlipesc ceĭa ce era încleĭat.
DESCLEIA vb. (TEXT.) a dezancola. (A ~ o țesătură.)
DESCLEIERE s. (TEXT.) dezancolare. (~ unei țesături.)

descleiere dex

Intrare: descleia
descleia verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: descleiere
descleiere substantiv feminin