13 definiții pentru descleia
descleiá [At: DEX / Pzi: ~iéz / E: des- + (în)cleia] 1-2 vtr A (se) dezlipi după încleiere. 3 vt A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. DESCLEIÁ, descleiez,
vb. I.
Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). ◊
Refl. S-au descleiat scaunele.
2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. –
Pref. des- + [în]
cleia. DESCLEIÁ, descleiez,
vb. I.
Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). ◊
Refl. S-au descleiat scaunele.
2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. –
Des1- +
clei. DESCLEIÁ, descleiez,
vb. I.
Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). Sus, într-o ramă descleiată, era o fotografie. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 18. De multe ori l-am găsit descleind un zmeu ca să copieze vreun vers. NEGRUZZI, S. I 206. ◊
Refl. Uite, că s-au descleiat ochelarii. SADOVEANU, P. M. 86.
2. A curăța prin spălare firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac de substanțele cleioase. – Variantă:
descleí, descléi,
vb. IV.
descleiá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 descleiáză, 1
pl. descleiém;
conj. prez. 3 să descleiéze;
ger. descleínd
descleiá vb., ind. prez. 1 sg. descleiéz, 3 sg. și pl. descleiáză, 1 pl. descleiém; conj. prez. 3 sg. și pl. descleiéze; ger. descleínd DESCLEIÁ vb. (TEXT.) a dezancola. (A ~ o țesătură.) A (se) descleia ≠ a (se) încleia, a (se) lipi A DESCLEIÁ ~iéz tranz. 1) A face să se descleieze. 2) (țesături) A curăța de apret sau de substanțe cleioase. [Sil. -cle-ia] /des- + clei A SE DESCLEIÁ pers. 3 se ~iáză intranz. A se desprinde din locul în care a fost lipit cu o substanță cleioasă; a se dezlipi. [Sil. -cle-ia] /des- + clei descleì v. a (se) desface ceva încleit, a se deslipi.
descleĭéz v. tr. (d. cleĭ). Dezlipesc ceĭa ce era încleĭat.
DESCLEIA vb. (TEXT.) a dezancola. (A ~ o țesătură.) Descleia dex online | sinonim
Descleia definitie
Intrare: descleia
descleia verb grupa I conjugarea a II-a