Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1059335:

descínge1 vtr [At: VARLAAM, C. 432 / V: (pop) das~, deocí~, daocí-, ~stí~, deștí~, deșchín~ / Pzi: descíng / E: ml discingere] 1-2 A (se) desface și a îndepărta un brâu sau un alt obiect cu care este strânsă talia Si: (îvr) a (se) descinga (1-2). 3-4 (Înv) A(-și) pierde cinstea (sau rangul boieresc, libertatea) Si: (îvr) a (se) descinga (3-4). 5-6 A(-și) îndepărta armele prinse la cingătoare Si: a (se) dezarma, (îvr) a (se) descinga (5-6).

Descins dex online | sinonim

Descins definitie