descins definitie

33 definiții pentru descins

descínde vi [At: HELIADE, O. I, 340 / Pzi: descínd / E: fr descendre, lat descendere) 1 A se deplasa dintr-un punct superior într-un punct cu altitudine inferioară. 2 (D. păsări) A se deplasa din cer spre pământ sau spre linia orizontului Si: a coborî. 3 (Fig) A se înjosi. 4 (D. sunete) A descrește în intensitate. 5-6 A sosi și a se opri într-un loc (și a rămâne acolo pentru un timp). 7 A se stabili cu forța pe un teritoriu Cf a coloniza, a cuceri. 8 A se trage dintr-o anumită familie. 9 A-și avea originea dintr-un anumit loc. 10 A proveni din anumiți înaintași. 11 (Pex) A fi continuatorul operei sau doctrinei unei persoane sau unui curent filozofic, literar, cultural, preluând ideile acestuia. 12 (D. organele forței publice) A se deplasa la fața locului în vederea unei investigații sau unei percheziții.
descínge2 v vz descinde
descínge1 vtr [At: VARLAAM, C. 432 / V: (pop) das~, deocí~, daocí-, ~stí~, deștí~, deșchín~ / Pzi: descíng / E: ml discingere] 1-2 A (se) desface și a îndepărta un brâu sau un alt obiect cu care este strânsă talia Si: (îvr) a (se) descinga (1-2). 3-4 (Înv) A(-și) pierde cinstea (sau rangul boieresc, libertatea) Si: (îvr) a (se) descinga (3-4). 5-6 A(-și) îndepărta armele prinse la cingătoare Si: a (se) dezarma, (îvr) a (se) descinga (5-6).
descíns3 sn [At: MDA ms / E: descinge1] 1-3 Descindere (1-3).
descíns1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: descinde] 1-2 Descindere (1-2). 3 (Fig) Înjosire. 4-12 Descindere (4-12)
descíns2, ~ă a [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~nși, ~e / E: descinde] 1 Care s-a deplasat dintr-un punct superior într-un punct cu altitudine inferioară. 2-3 Care a sosit și s-a oprit într-un loc (și a rămas acolo pentru un timp). 4 Care se trage dintr-o familie. 5 Care își are originea dintr-un anumit loc. 6 Care provine din anumiți înaintași. 7 (Pex) Care se revendică de la o anumită filiație de idei.[1] modificată
descíns4, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~nși, ~e / E: descinge1] 1 Care nu are brâu sau alt obiect vestimentar care marchează talia. 2 (Pex) Care este în ținută neconformă cu regulamentul militar. 3 Care și-a pierdut gradul prin scoaterea centurii (și dezarmare).
DESCÍNDE, descínd, vb. III. Intranz. 1. A-și avea originea, a se trage din cineva. 2. A se da jos, a coborî. 3. A ajunge (și a se opri) într-un loc; a fi cazat (la un hotel, la o gazdă). 4. (Despre organele forței publice) A se deplasa, a sosi la fața locului în vederea unei investigații sau a unei percheziții. [Perf. s. descinsei, part. descins] – Din lat. descendere, fr. descendre.
DESCÍNGE, descíng, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) scoate cureaua, brâul, cingătoarea. ◊ Refl. (Despre cingătoare) I s-a descins centura. [Perf. s. descinsei, part. descins] – Lat. discingere.
DESCÍNS, -Ă, descinși, -se, adj. Cu brâul, cingătoarea sau cureaua dezlegată. – V. descinge.
DESCÍNDE, descínd, vb. III. Intranz. 1. A-și avea originea, a se trage din cineva. 2. A se da jos, a coborî. 3. A ajunge (și a se opri) într-un loc; a trage (la un hotel, la o gazdă). 4. (Despre organele forței publice) A se deplasa, a sosi la fața locului în vederea unei investigații sau a unei percheziții. [Perf. s. descinséi, part. descíns] – Din lat. descendere, fr. descendre.
DESCÍNGE, descíng, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) scoate cureaua, brâul, cingătoarea. ◊ Refl. (Despre cingătoare) I s-a descins centura. [Perf. s. descinsei, part. descins] – Lat. discingere.
DESCÍNS, -Ă, descinși, -se, adj. Cu brâul, cingătoarea sau cureaua dezlegată. – V. descinge.
DESCÍNDE, descínd, vb. III. Intranz. 1. A se trage din cineva, a-și avea originea. 2. A coborî, a se da jos. Ceata de amici... descinse din automobil și îl urmă. C. PETRESCU, C. V. 59. 3. A ajunge (și a se opri) într-un loc; a trage (la un hotel, la o gazdă). Tustrei au descins, ocolind pe peron, la biroul unde îi aștepta Vartolomeu Diaconu. C. PETRESCU, A. 312. – Forme gramaticale: perf. s. descinsei, part. descins.
DESCÍNGE, descíng, vb. III. Tranz. (Cu privire la obiecte servind drept cingătoare) A dezlega, a desface, a scoate. Vai, brîul meu! Gemea copila... Făt-Frumos descinsu-mi-l-a. COȘBUC, P. I 125. Descinge brîul de pe lîngă sine și... împrejură [lemnele], legîndu-le frumușel. CREANGĂ, A. 83. ◊ Refl. (Subiectul este cingătoarea) Iar băiatul cam slăbea, Brîul i se descingea. ALECSANDRI, P. P. 25. ♦ Refl. (Despre oameni) A-și scoate brîul sau cingătoarea. Voinicul cum auzea... De brîu se descingea Și mîna c-o-nfășura. ȘEZ. III 65. – Forme gramaticale: perf. s. descinsei, part. descins.
DESCÍNS, -Ă, descinși, -se, adj. (Despre persoane) Cu brîul dezlegat, cu cingătoarea sau cu cureaua scoasă. Duma îi adusese pe cei șapte soldați... descinși, fără arme. CAMILAR, N. I 174. Își așezase armele la îndemînă și sta descins la marginea divanului. SADOVEANU, Z. C. 121.
descínde (a ~) (a proveni, a coborî) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descínd, 1 pl. descíndem; conj. prez. 3 să descíndă; ger. descinzấnd; part. descíns
descínge (a ~) (a dezlega) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descíng, 1 pl. descíngem, perf. s. 1 sg. descinséi, 1 pl. descínserăm; conj. prez. 3 să descíngă; ger. descingấnd; part. descíns
descínde (a-și avea originea, a coborî) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descínd, 1 pl. descíndem; perf. s. 1 sg. descinséi, 1 pl. descínserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descíndă; ger. descinzând; part. descíns
descínge (a dezlega) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descíng, perf. s. 1 sg. descinséi, 1 pl. descínserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descíngă; ger. descingând; part. descíns
DESCÍNDE vb. 1. v. coborî. 2. a coborî, a proveni, a se trage. (~ din os de domn.)
A (se) descinge ≠ a (se) încinge
A descinge ≠ a încinge
DESCÍNDE vb. III. intr. 1. A se trage din cineva, a avea o anumită descendență. 2. A coborî, a se da jos. 3. A se opri pentru un anumit timp undeva. 4. (Despre organele forței publice) A se deplasa la fața locului pentru a face o investigație. [P.i. descínd, perf.s. -insei, part. -ins. / < lat. descendere, cf. fr. descendre].
DESCÍNDE vb. intr. 1. a-și avea originea, a se trage din... 2. a coborî. 3. a se opri pentru un anumit timp undeva. 4. (despre organele forței publice) a se deplasa la fața locului pentru a face o investigație. (< lat. descendere, fr. descendre)
A DESCÍNDE descínd intranz. 1) A avea descendență; a se trage. 2) A se da jos. 3) (despre drumeți, călători etc.) A se opri pentru odihnă; a poposi. 4) (despre organele în drept) A se deplasa la fața locului pentru a cerceta sau pentru a percheziționa. /<lat. descendere, fr. descendre
A DESCÍNGE descíng tranz. 1) (cingători, brâie, curele) A desface, eliberând mijlocul. 2) (persoane sau mijlocul lor) A elibera de o cingătoare, de un brâu sau de o curea. /<lat. discingere
descinde v. a (se) coborî.
descinge v. 1. a scoate din cingătoare sau brâu; 2. a se desface, a se slobozi: iar bărbatul cam slăbia, brâul i se descingea POP. [V. încinge].
*descínd, -cíns, a -cínde v. intr. (d. lat. de-scéndere, d. scándere, a se suĭ. V. scară, ascensor). Mă daŭ jos, mă scobor (de pe cal, de pe munte, din pod, din tren, din corabie). Trag în gazdă, mîn (conj. II). Mă întind pînă jos: pădurea descinde pînă în vale. Mă las maĭ jos (vorbind de coloana de mercur din barometru): barometru descinde (adică: mercuru din el). Scobor tonu: a descinde cu un ton. Mă trag, mă deriv: Româniĭ descind din Romanĭ. Poliția a descins în culcușu hoților, a pătruns în culcușu lor. A descinde în mormînt, a muri. V. deștind.
descíng, -cíns, a -cínge v. tr. (d. în-cing). Scot cingătoarea. V. refl. Îmi scot cingătoarea de pe mine.
DESCINDE vb. 1. a (se) coborî, a (se) scoborî, (înv.) a (se) deștinde. (~ din trăsură.) 2. a coborî, a proveni, a se trage. (~ din os de domn.)
descínge, descing, vb. tranz. – A desface: „Da’ din brâu mă pot descinge, / Cu doru nu pot învinge” (Papahagi, 1925: 207). – Lat. discingere (DEX, MDA); din des- + (în)cinge „a lega” (< lat. incendere) (Scriban, Șăineanu).

descins dex

Intrare: descinde
descinde verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: descinge
descinge verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: descins
descins adjectiv