descínge2 v vz descinde

descínge1 vtr [At: VARLAAM, C. 432 / V: (pop) das~, deocí~, daocí-, ~stí~, deștí~, deșchín~ / Pzi: descíng / E: ml discingere] 1-2 A (se) desface și a îndepărta un brâu sau un alt obiect cu care este strânsă talia Si: (îvr) a (se) descinga (1-2). 3-4 (Înv) A(-și) pierde cinstea (sau rangul boieresc, libertatea) Si: (îvr) a (se) descinga (3-4). 5-6 A(-și) îndepărta armele prinse la cingătoare Si: a (se) dezarma, (îvr) a (se) descinga (5-6).

descíngere sf [At: HELIADE / V: (îvr) dis~ / Pl: ~ri / E: descinge] 1 Desfacere și îndepărtare a unui brâu sau a unui alt obiect cu care se strânge talia Si: descins3 (1). 2 (Înv) Pierdere a cinstei (sau a rangului boieresc, a libertății) Si: descins3 (2). 3 Îndepărtare a armelor prinse la cingătoare Si: descins3 (3).

DESCÍNGE, descíng, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) scoate cureaua, brâul, cingătoarea. ◊ Refl. (Despre cingătoare) I s-a descins centura. [Perf. s. descinsei, part. descins] – Lat. discingere.

DESCÍNGE, descíng, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) scoate cureaua, brâul, cingătoarea. ◊ Refl. (Despre cingătoare) I s-a descins centura. [Perf. s. descinsei, part. descins] – Lat. discingere.

DESCÍNGE, descíng, vb. III. Tranz. (Cu privire la obiecte servind drept cingătoare) A dezlega, a desface, a scoate. Vai, brîul meu! Gemea copila... Făt-Frumos descinsu-mi-l-a. COȘBUC, P. I 125. Descinge brîul de pe lîngă sine și... împrejură [lemnele], legîndu-le frumușel. CREANGĂ, A. 83. ◊ Refl. (Subiectul este cingătoarea) Iar băiatul cam slăbea, Brîul i se descingea. ALECSANDRI, P. P. 25. ♦ Refl. (Despre oameni) A-și scoate brîul sau cingătoarea. Voinicul cum auzea... De brîu se descingea Și mîna c-o-nfășura. ȘEZ. III 65. – Forme gramaticale: perf. s. descinsei, part. descins.

descínge (a ~) (a dezlega) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descíng, 1 pl. descíngem, perf. s. 1 sg. descinséi, 1 pl. descínserăm; conj. prez. 3 să descíngă; ger. descingấnd; part. descíns

descínge (a dezlega) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descíng, perf. s. 1 sg. descinséi, 1 pl. descínserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descíngă; ger. descingând; part. descíns

A (se) descinge ≠ a (se) încinge

A descinge ≠ a încinge

A DESCÍNGE descíng tranz. 1) (cingători, brâie, curele) A desface, eliberând mijlocul. 2) (persoane sau mijlocul lor) A elibera de o cingătoare, de un brâu sau de o curea. /<lat. discingere

descinge v. 1. a scoate din cingătoare sau brâu; 2. a se desface, a se slobozi: iar bărbatul cam slăbia, brâul i se descingea POP. [V. încinge].

descíng, -cíns, a -cínge v. tr. (d. în-cing). Scot cingătoarea. V. refl. Îmi scot cingătoarea de pe mine.

descínge, descing, vb. tranz. – A desface: „Da’ din brâu mă pot descinge, / Cu doru nu pot învinge” (Papahagi, 1925: 207). – Lat. discingere (DEX, MDA); din des- + (în)cinge „a lega” (< lat. incendere) (Scriban, Șăineanu).