Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru deschiz─âtur─â

deschiz─ât├║r─â sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: deschide + -─âtur─â] 1 Spa╚Ťiu liber, amenajat ├«ntr-un element de arhitectur─â sau de construc╚Ťie, care serve╚Öte pentru circula╚Ťie, pentru iluminat, aerisit etc. 2 Distan╚Ť─â format─â prin deschidere ├«ntre toc ╚Öi canalul unei u╚Öi sau ferestre. 3 (Pex) Distan╚Ť─â dintre dou─â bra╚Ťe sau dou─â linii care formeaz─â un unghi. 4 Spa╚Ťiu liber ├«ntre dou─â lucruri (sau dou─â p─âr╚Ťi constitutive ale unor obiecte) Cf c─âsc─âtur─â. 5 Despic─âtur─â a unui obiect de ├«mbr─âc─âminte prin care se introduc m├óinile sau capul. 6 (Rar) Ad├óncitur─â a solului.
DESCHIZ─éT├ÜR─é, deschiz─âturi, s. f. Loc liber prin care se poate p─âtrunde ├«n interiorul unui lucru sau prin care se poate vedea. ÔÇô Deschide + suf. -─âtur─â.
DESCHIZ─éT├ÜR─é, deschiz─âturi, s. f. Loc liber prin care se poate p─âtrunde ├«n interiorul unui lucru sau prin care se poate vedea. ÔÇô Deschide + suf. -─âtur─â.
DESCHIZĂTÚRĂ, deschizături, s. f. Loc liber pe unde se poate pătrunde în interiorul unui lucru sau prin care se poate vedea; deschidere. V. gaură, intrare. Își așeză gura în dreptul deschizăturii și strigă... SAHIA, N. 85. Printr-o deschizătură a copacilor scînteiau priveliștile din vale. IBRĂILEANU, A. 157. La deschizătura ferestrelor se vede cît de groase sînt zidurile. CARAGIALE, M. 101.
deschiz─ât├║r─â s. f., g.-d. art. deschiz─ât├║rii; pl. deschiz─ât├║ri
deschiz─ât├║r─â s. f., g.-d. art. deschiz─ât├║rii; pl. deschiz─ât├║ri
DESCHIZĂTÚRĂ s. 1. deschidere, gaură, orificiu, (livr.) apertură, (Mold.) bortă. (O ~ îngustă într-un zid.) 2. căscătură. (~ într-un obiect.) 3. gaură, spărtură. (A pătruns printr-o ~.)
DESCHIZ─éT├ÜR─é ~i f. 1) Spa╚Ťiu liber prin care se poate vedea sau prin care se poate p─âtrunde sau ie╚Öi. 2) Distan╚Ť─â dintre dou─â direc╚Ťii care pornesc dintr-un punct. ~a compasului. /a deschide + suf. ~─âtur─â
deschiz─âtur─â f. loc deschis.
deschiz─ât├║r─â f., pl. ─ş. Spa╚Ťi┼ş deschis: deschiz─âtura u╚Öi─ş, deschiz─âtura dintre st├«lpi─ş podulu─ş.
DESCHIZĂTURĂ s. 1. deschidere, gaură, orificiu, (livr.) apertură, (Mold.) bortă. (O ~ îngustă într-un zid.) 2. căscătură. (~ într-un obiect.) 3. gaură, spărtură. (A pătruns printr-o ~.)

Deschiz─âtur─â dex online | sinonim

Deschiz─âtur─â definitie

Intrare: deschiz─âtur─â
deschiz─âtur─â substantiv feminin