deschizător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oáre / E: deschide + -ător] 1 sf (Îvr) Cheie. 2 sm (Înv) Întemeietor. 3-4 smf (Îs) ~ de drumuri (sau de drum, de cale, de perspective, de porți) Inițiator (sau inovator) într-un anumit domeniu de activitate. 5 a (Înv) Care este folosit împotriva constipației. 6 a (Rar) Care desface flori, frunze, muguri.

DESCHIZĂTÓR, -OÁRE, deschizători, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care deschide uși, ferestre, lăzi etc. ◊ Deschizător de drumuri = inițiator, inovator. 2. S. n. Ustensilă folosită pentru desfacerea capsulelor, căpăcelelor etc. la sticlele închise ermetic; destupător. – Deschide + suf. -ător.

DESCHIZĂTÓR, -OÁRE, deschizători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care deschide uși, ferestre, lăzi etc. ◊ Deschizător de drumuri = inițiator, inovator. 2. S. n. Ustensilă folosită pentru desfacerea capsulelor, căpăcelelor etc. la sticlele închise ermetic; destupător. – Deschide + suf. -ător.

DESCHIZĂTÓR, -OÁRE, deschizători, -oare, s. m. și f. (În expr.) Deschizător de drumuri = inovator, inițiator.

deschizătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. deschizătoárei; pl. deschizătoáre

deschizătór1 (persoană) s. m., pl. deschizătóri

deschizătór2 (instrument) s. n., pl. deschizătoáre

deschizătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. deschizătoárei; pl. deschizătoáre

deschizătór (persoană) s. m., pl. deschizătóri

deschizătór (instrument) s. n., pl. deschizătoáre

deschizătoáre s. f., pl. deschizători

DESCHIZĂTÓR1 ~i m. Persoană care deschide. ◊ ~ de drumuri persoană care începe să activeze într-un domeniu neexplorat, deschizând căi noi spre progres. /a deschide + suf. ~ător

DESCHIZĂTOR2 ~oáre n. Ustensilă pentru deschiderea borcanelor sau a sticlelor închise ermetic; destupător. /a deschide + suf. ~ător

deschizător a. și m. care deschide.

deschizător, deschizătoare s. n. (intl.) șperaclu.