Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru deschiaburire

deschiaburi vt [At: DEX / Pzi: ~resc / E: des- + chiabur] 1 (Asr) A desfiin╚Ťa prin lege posibilit─â╚Ťile de exploatare ale chiaburilor. 2 (Imp) A scoate pe cineva din r├óndul chiaburilor.
deschiabur├şre sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: deschiaburi] 1 (Asr) Desfiin╚Ťare prin lege a posibilit─â╚Ťilor de exploatare ale chiaburilor. 2 (Imp) Scoatere a cuiva din r├óndul chiaburilor.
DESCHIABUR├Ź, deschiaburesc, vb. IV. Tranz. (├Än trecut) A scoate pe cineva din r├óndul chiaburilor. ÔÇô Pref. des- + [├«n]chiaburi.
DESCHIABUR├ŹRE, deschiaburiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deschiaburi ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. deschiaburi.
DESCHIABUR├Ź, deschiaburesc, vb. IV. Tranz. (├Än trecut) A scoate pe cineva din r├óndul chiaburilor. ÔÇô Des1- + chiabur.
DESCHIABUR├ŹRE, deschiaburiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a deschiaburi ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. deschiaburi.
DESCHIABUR├Ź, deschiaburesc, vb. IV. Tranz. A smulge din m├«na unui chiabur p─âm├«ntul ╚Öi mijloacele de produc╚Ťie (├«n cadrul m─âsurilor de lichidare a exploat─ârii chiabure╚Öti).
DESCHIABUR├ŹRE s. f. Ac╚Ťiunea de a deschiaburi; smulgerea p─âm├«ntului ╚Öi a mijloacelor de produc╚Ťie din m├«na chiaburilor (ac╚Ťiune efectuat─â ├«n etapa de colectivizare ├«n mas─â a ╚Ť─âr─ânimii muncitoare).
deschiabur├ş (a ~) (├«nv.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. deschiabur├ęsc, imperf. 3 sg. deschiabure├í; conj. prez. 3 s─â deschiabure├ísc─â
deschiabur├şre (├«nv.) s. f., g.-d. art. deschiabur├şrii; pl. deschiabur├şri
deschiabur├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. deschiabur├ęsc, imperf. 3 sg. deschiabure├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. deschiabure├ísc─â
deschiabur├şre s. f., g.-d. art. deschiabur├şrii; pl. deschiabur├şri

Deschiaburire dex online | sinonim

Deschiaburire definitie

Intrare: deschiaburi
deschiaburi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: deschiaburire
deschiaburire substantiv feminin