Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru deschia

deschei├í [At: PSALT. HUR., 107v/23 / V: ~schi├í, (reg) d─âs~, destei├í, de╚Ötei├í / P: ~che-ia / Pzi: ~├ęi / E: ml disclavare] 1 vt (├Änv) A deschide gura. 2 vt (Reg) A deschide un obiect. 3 vt (├Ävr) A descuia. 4-5 vtr A (se) desface. 6-7 vtr (├Ävp) A (se) dezmembra. 8 vr (├Ävp) A se dezmor╚Ťi. 9 vt (C.i. nasturi) A scoate din butonier─â Si: (reg) a desbumba, a descheptura (1), a deschiotora, a dezmembra. 10 vt (C. i. obiecte de ├«mbr─âc─âminte ├«ncheiate) A desface din nasturi, copci etc. Si: (reg) a desbumba, a descheptura (2), a deschiotora, a dezmembra. 11 vr (Reg; ├«f de╚Öteia) A se dezbr─âca. 12 vr (Reg; d. g─âini; pex d. orice fel de p─âs─âri de cas─â) A se l─ârgi orificiul prin care ies ou─âle.
deschiá v vz descheia
DESCHEI├ü, desch├ęi, vb. I. 1. Tranz. A scoate un nasture din butonier─â, a face s─â nu mai fie ├«ncheiat. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din buc─â╚Ťi; p. ext. despre buc─â╚Ťile care alc─âtuiesc un ├«ntreg) A se desface din ├«ncheieturi. [Pr.: -che-ia. ÔÇô Var.: deschi├í vb. I] ÔÇô Lat. disclavare.
DESCHIÁ vb. I v. descheia.
DESCHEI├ü, desch├ęi, vb. I. 1. Tranz. A scoate un nasture din butonier─â, a face s─â nu mai fie ├«ncheiat. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din buc─â╚Ťi; p. ext. despre buc─â╚Ťile care alc─âtuiesc un ├«ntreg) A se desface din ├«ncheieturi. [Pr.: -che-ia. ÔÇô Var.: deschi├í vb. I] ÔÇô Lat. disclavare.
DESCHIÁ vb. I v. descheia.
DESCHEI├ü, desch├ęi, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la nasturi) A scoate din butonier─â, a face s─â nu mai fie ├«ncheiat. Laura ├«╚Öi descheie ╚Öi ├«╚Öi ├«ncheie nasturii m├«nu╚Öilor. C. PETRESCU, ├Ä. II 46. ÔÖŽ A desface (o hain─â) prin scoaterea nasturilor din butonier─â. Descheind vestonul unuia c─âzut pe spate, cu bra╚Ťele desf─âcute ├«n l─âturi, se sim╚Ťi cuprins de dup─â g├«t. CAMILAR, N. I 294. ÔÖŽ (Cu privire la persoane) A-i desface o hain─â prin scoaterea nasturilor din butonier─â. Descheie copilul la g├«t. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din buc─â╚Ťi, p. ext. despre buc─â╚Ťile care alc─âtuiesc un ├«ntreg) A se desface din ├«ncheieturi. ├Äncep a se descheia cor─âbiile din toate cuiele lor cele de fier. GORJAN, H. I 131. ÔŚŐ Fig. Merg... pe jos, s─â mi se mai descheie oasele. POPOVICI-B─éN─é╚ÜEANU, la TDRG. ÔÇô Variant─â: deschi├í (DELAVRANCEA, S. 145) vb. I.
DESCHIÁ vb. I v. descheia.
deschei├í (a ~) vb., ind. prez. 1 ╚Öi 2 sg. desch├ęi, 3 desch├ęie, 1 pl. deschei├ęm; conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. s─â desch├ęi, 3 s─â desch├ęie; ger. desche├şnd
deschei├í vb., ind. ╚Öi conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. desch├ęi, 3 sg. ╚Öi pl. desch├ęie, 1 pl. deschei├ęm; ger. desche├şnd
DESCHEIÁ vb. (Ban. și Transilv.) a (se) deschiotora, (Mold.) a (se) dezbumba. (A-și ~ nasturii; a se ~ la haină.)
A descheia Ôëá a ├«ncheia
A DESCHEI├ü desch├ęi tranz. 1) (nasturi) A scoate din butonier─â. 2) (obiecte de ├«mbr─âc─âminte, ├«nc─âl╚Ť─âminte ├«ncheiate) A desprinde din nasturi (butoni, copci etc.). 3) (obiecte alc─âtuite din mai multe buc─â╚Ťi) A face s─â se descheie. [Sil. des-cheia] /<lat. disclavare
A SE DESCHEI├ü pers. 3 se desch├ęie intranz. (despre obiecte alc─âtuite din mai multe buc─â╚Ťi) A se desprinde de la ├«ncheieturi. [Sil. des-cheia] /<lat. disclavare
descheià v. a deschide cu cheia, a desface o haină. [V. încheià].
desch├ę─ş, a -─ş├í v. tr. (d. che─şe). Dezbumb, deschid ha─şna. V. deschid.
DESCHEIA vb. (Ban. și Transilv.) a (se) deschiotora, (Mold.) a (se) dezbumba. (A-și ~ nasturii; a se ~ la haină.)

Deschia dex online | sinonim

Deschia definitie

Intrare: descheia
deschia verb grupa I conjugarea I
descheia verb grupa I conjugarea I
Intrare: deschia
deschia