descentrá vtr [At: DEX / Pzi: ~réz / E: des1- + centra cf fr descentrer] (D. piesele unui aparat) 1-2 (A face să-și piardă sau) a-și pierde poziția simetrică față de centru. 3-4 A (se) deplasa astfel încât axa piesei să nu mai coincidă cu axa dată.

DESCENTRÁ, descentrez, vb. I. Tranz. (Despre piesele unui aparat) A face să-și piardă poziția simetrică față de centru, a deplasa astfel încât axa piesei să nu mai coincidă cu axa dată. ◊ Refl. Roata s-a descentrat. – Pref. des- + centra (după fr. décentrer).

DESCENTRÁ, descentrez, vb. I. Tranz. (Despre piesele unui aparat) A face să-și piardă poziția simetrică față de centru, a deplasa astfel încât axa piesei să nu mai coincidă cu axa dată. ◊ Refl. Roata s-a descentrat. – Des1- + centru (după fr. décentrer).

DESCENTRÁ, descentrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A face să-și piardă poziția simetrică față de centru.

descentrá (a ~) vb., ind. prez. 3 descentreáză

descentrá vb., ind. prez. 1 sg. descentréz, 3 sg. și pl. descentreáză

A descentra ≠ a centra

DESCENTRÁ vb. I. tr., refl. A face să piardă sau a-și pierde poziția simetrică față de centru. [< des- + centra, după fr. décentrer].

DESCENTRÁ vb. tr., refl. a (se) deplasa astfel încât să-și piardă poziția simetrică față de centru. (după fr. décentrer)

A DESCENTRÁ ~éz tranz. A face să se descentreze. /des- + centru

A SE DESCENTRÁ se ~eáză intranz. (despre piese, organe ale unui aparat, ale unei mașini etc.) A-și pierde poziția simetrică față de centru. /des- + centru