descendență definitie

14 definiții pentru descendență

descendénță sf [At: CONV. LIT. I, 140 / V: (înv) ~dín~ / Pl: (rar) ~țe / E: fr descendance] 1 Înrudire în linie coborâtoare Si: filiație. 2 (D. opera scriitorilor; asr) Posteritate.
DESCENDÉNȚĂ, descendențe, s. f. 1. Înrudire în linie directă coborâtoare; filiație. 2. (Cu sens colectiv) Posteritate, urmași. – Din fr. descendance.
DESCENDÉNȚĂ, descendențe, s. f. 1. Înrudire în linie coborâtoare; filiație. 2. (Cu sens colectiv) Posteritate, urmași. – Din fr. descendance.
DESCENDÉNȚĂ, descendențe, s. f. 1. Înrudire în linie coborîtoare; filiație. 2. (Cu sens colectiv) Urmași, posteritate.
descendénță s. f., g.-d. art. descendénței; pl. descendénțe
descendénță s. f., g.-d. art. descendénței; pl. descendénțe
DESCENDÉNȚĂ s. filiație, linie, succesiune. (Urmaș în ~ bărbătească.)
Descendență ≠ ascendență
DESCENDÉNȚĂ s.f. 1. Înrudire în linie coborâtoare; filiație. 2. Totalitatea urmașilor; urmași; posteritate. [< fr. descendance].
DESCENDÉNȚĂ s. f. 1. înrudire în linie coborâtoare; filiație. 2. totalitatea urmașilor; posteritate. (< fr. descendance)
DESCENDÉNȚĂ ~e f. 1) Legătură de rudenie în linie dreaptă între generații; filiație. 2) Totalitate de descendenți; ansamblu de urmași; posteritate. [G.-D. descendenței] /<fr. descendance
descendență f. descendenții, posteritatea.
*descendénță f., pl. e (d. descendent; fr. descendance). Scoborîre. Derivarea neamuluĭ. Posteritate, urmașĭ.
DESCENDENȚĂ s. filiație, linie, succesiune. (În ~ bărbătească.)

descendență dex

Intrare: descendență
descendență substantiv feminin