Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru descalifica

descalific├í [At: EFTIMIU, N. 84 / Pzi: ~├şfic / E: des- + califica] 1 vt A considera c─â cineva nu merit─â respect sau stim─â datorit─â unui comportament sau unor fapte reprobabile Si: a dezonora. 2 vt A exclude pe cineva dintr-o competi╚Ťie sportiv─â sau dintr-o echip─â datorit─â unor abateri de la regulament sau pentru un comportament inadecvat. 3 vt (├Änv) A declara pe cineva nedemn de a se bate ├«n duel. 4 vr A-╚Öi pierde calificarea profesional─â.
DESCALIFIC├ü, descal├şfic, vb. I. Tranz. 1. A declara pe cineva nedemn de stima, de respectul altora (din cauza unei fapte reprobabile pe care a s─âv├ór╚Öit-o); a dezonora. 2. A elimina o persoan─â sau o echip─â dintr-o competi╚Ťie sportiv─â din cauza s─âv├ór╚Öirii unor abateri. 3. Refl. A-╚Öi pierde calificarea (profesional─â). ÔÇô Pref. de- + califica.
DESCALIFIC├ü, descal├şfic, vb. I. Tranz. 1. A declara pe cineva nedemn de stima, de respectul altora (din cauza unei fapte reprobabile pe care a s─âv├ór╚Öit-o); a dezonora. 2. A elimina o persoan─â sau o echip─â dintr-o competi╚Ťie sportiv─â pentru abateri de la regulament sau pentru comportare nesportiv─â. 3. Refl. A-╚Öi pierde calificarea (profesional─â). ÔÇô Des1- + califica.
DESCALIFIC├ü, descal├şfic, vb. I. Tranz. 1. A declara (pe cineva) nedemn de stima sau respectul altora (din cauza unei fapte reprobabile pe care a s─âv├«r╚Öit-o); a dezonora. V. reproba. Un imperativ drastic, ├«nscris ├«n inimi, descalifica haimanaua care se purta cu o femeie... inelegant. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 142. 2. A declara nedemn ╚Öi a exclude pe cineva dintr-o competi╚Ťie sportiv─â pentru abateri de la regulamentul de concurs sau pentru comportare nesportiv─â. ÔÖŽ (├Än trecut, ca r─âm─â╚Öi╚Ť─â a moravurilor feudale) A declara (pe cineva) nedemn de a se bate ├«n duel. A vrut s─â-╚Öi ridiculizeze adversarul. Ei! s─â-i fie de bine! Eu nu descalific b─âiatul. CAMIL PETRESCU, T. I 131.
descalific├í (a ~) vb., ind. prez. 3 descal├şfic─â
descalific├í vb., ind. prez. 1 sg. descal├şfic, 3 sg. ╚Öi pl. descal├şfic─â; ger. descalific├ónd
DESCALIFICÁ vb. v. dezonora.
A se descalifica Ôëá a (se) califica
DESCALIFIC├ü vb. I. tr. A declara (pe cineva) nedemn de stim─â, de respect; a dezonora. ÔÖŽ A exclude dintr-o competi╚Ťie (sportiv─â) pentru comportare necorespunz─âtoare, pentru abateri, ├«nc─âlcarea anumitor reguli etc. [P.i. descal├şfic, 3,6 -c─â, var. discalifica vb. I. / < fr. disqualifier, dup─â califica].
DESCALIFIC├ü vb. I. tr. 1. a declara (pe cineva) nedemn de stim─â, de respect; a dezonora. 2. a exclude dintr-o competi╚Ťie (sportiv─â) pentru comportare necorespunz─âtoare, abateri, ├«nc─âlcarea anumitor reguli etc. II. refl. a-╚Öi pierde calificarea profesional─â. (dup─â fr. disqualifier)
A DESCALIFIC├ü descal├şfic tranz. 1) (persoane) A face s─â se descalifice. 2) (sportivi sau echipe sportive) A exclude dintr-o competi╚Ťie pentru purtare nedemn─â sau pentru ├«nc─âlcarea regulamentului. /des- + a califica
A SE DESCALIFIC├ü m─â descal├şfic intranz. 1) A deveni nedemn de stima altora (ca urmare a unei fapte reprobabile). 2) A-╚Öi pierde calificarea profesional─â. /des- + a (se) califica
DESCALIFICA vb. a (se) dezonora. (S-a ~ pe via╚Ť─â.)

Descalifica dex online | sinonim

Descalifica definitie

Intrare: descalifica
descalifica verb grupa I conjugarea I