descăzút sn [At: POENARU, E. A. I, 9/24 / Pl: ~uri / E: de⁴ + scăzut] Prim termen al unei scăderi, din care se scade al doilea termen.

DESCĂZÚT s. n. Primul termen al unei scăderi, numărul din care se scade alt număr. – De⁴ + scăzut.

DESCĂZÚT, descăzuturi, s. n. Primul termen al unei scăderi, numărul din care se scade alt număr. – De⁴ + scăzut.

DESCĂZÚT, descăzuturi, s. n. (Aritm.) Numărul din care se scade alt număr.

*de scăzút prep. + vb.

!descăzút (des-că-/de-scă-) s. n.

descăzút s. n. (sil. mf. -scă-), pl. descăzúturi

DESCĂZÚT s. (MAT.) (înv.) minuend, substras. (~ul unei împărțiri.)

DESCĂZÚT ~uri n. mat. Primul termen al unei operații de scădere din care se scade un al doilea termen numit scăzător. /de + scăzut

DESCĂZUT s. (MAT.) (înv.) minuend, substras. (~ unei împărțiri.)