descătușare definitie

20 definiții pentru descătușare

descătușá vtr [At: DDRF / V: (rar) ~șí / Pzi: ~șéz / E: des- + cătușă] 1-2 A (se) elibera din cătușe, din lanțuri. 3-4 A (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie.
descătușáre sf [At: DDRF / Pl: ~șắri / E: descătușa] 1 Eliberare din cătușe, din lanțuri Si: descătușat1 (1). 2 (Fig) Eliberare dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie Si: descătușat1 (2).
DESCĂTUȘÁ, descătușez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; fig. a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. – Pref. des- + [în]cătușa.
DESCĂTUȘÁRE, descătușări, s. f. Acțiunea de a (se) descătușa și rezultatul ei. – V. descătușa.
DESCĂTUȘÁ, descătușez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; fig. a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. – Des1- + cătușă.
DESCĂTUȘÁRE, descătușări, s. f. Acțiunea de a (se) descătușa și rezultatul ei. – V. descătușa.
DESCĂTUȘÁ, descătușez, vb. I. Tranz. A elibera (pe cineva) din lanțuri sau din cătușe. ♦ Fig. A elibera dintr-o constrîngere, dintr-o apăsare, din robie. Izgonirea exploatatorilor și cucerirea puterii au descătușat uriașele forțe creatoare ale poporului. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2431. ◊ Refl. Popoarele se descătușează din robia imperialistă.
DESCĂTUȘÁRE, descătușări, s. f. Acțiunea de a (se) descătușa. (Fig.) [Neagu] căuta o descătușare. BART, E. 213.
descătușá (a ~) vb., ind. prez. 3 descătușeáză, 1 pl. descătușắm; conj. prez. 3 să descătușéze; ger. descătușấnd
descătușáre s. f., g.-d. art. descătușắrii; pl. descătușắri
descătușá vb., ind. prez. 1 sg. descătușéz, 3 sg. și pl. descătușeáză, 1 pl. descătușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descătușéze; ger. descătușând
descătușáre s. f., g.-d. art. descătușării; pl. descătușări
DESCĂTUȘÁ vb. a (se) desfereca. (S-a ~ din cătușe.)
DESCĂTUȘÁ vb. v. dezrobi, elibera, emancipa, libera.
DESCĂTUȘÁRE s. v. dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, liberare.
A descătușa ≠ a încătușa
A SE DESCĂTUȘÁ mă ~éz intranz. 1) A se elibera din cătușe, din fiare sau din lanțuri. 2) fig. A deveni liber; a redobândi libertatea; a se elibera. 3) fig. A scăpa de o constrângere morală sau de un complex interior. /des- + cătușă
DESCĂTUȘA vb. a (se) desfereca. (S-a ~ din cătușe.)
descătușa vb. v. DEZROBI. ELIBERA. EMANCIPA. LIBERA.
descătușare s. v. DEZROBIRE. ELIBERARE. EMANCIPARE. EMANCIPAȚIE. LIBERARE.

descătușare dex

Intrare: descătușa
descătușa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: descătușare
descătușare substantiv feminin