12 definiții pentru descătușa
descătușá vtr [At: DDRF / V: (rar) ~șí / Pzi: ~șéz / E: des- + cătușă] 1-2 A (se) elibera din cătușe, din lanțuri. 3-4 A (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. DESCĂTUȘÁ, descătușez,
vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe;
fig. a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. –
Pref. des- + [în]
cătușa. DESCĂTUȘÁ, descătușez,
vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe;
fig. a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. –
Des1- +
cătușă. DESCĂTUȘÁ, descătușez,
vb. I.
Tranz. A elibera (pe cineva) din lanțuri sau din cătușe. ♦
Fig. A elibera dintr-o constrîngere, dintr-o apăsare, din robie. Izgonirea exploatatorilor și cucerirea puterii au descătușat uriașele forțe creatoare ale poporului. SCÎNTEIA, 1952,
nr. 2431. ◊
Refl. Popoarele se descătușează din robia imperialistă.
descătușá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 descătușeáză, 1
pl. descătușắm;
conj. prez. 3 să descătușéze;
ger. descătușấnd
descătușá vb., ind. prez. 1 sg. descătușéz, 3 sg. și pl. descătușeáză, 1 pl. descătușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descătușéze; ger. descătușând DESCĂTUȘÁ vb. a (se) desfereca. (S-a ~ din cătușe.) DESCĂTUȘÁ vb. v. dezrobi, elibera, emancipa, libera. A SE DESCĂTUȘÁ mă ~éz intranz. 1) A se elibera din cătușe, din fiare sau din lanțuri. 2) fig. A deveni liber; a redobândi libertatea; a se elibera. 3) fig. A scăpa de o constrângere morală sau de un complex interior. /des- + cătușă DESCĂTUȘA vb. a (se) desfereca. (S-a ~ din cătușe.) descătușa vb. v. DEZROBI. ELIBERA. EMANCIPA. LIBERA. Descătușa dex online | sinonim
Descătușa definitie
Intrare: descătușa
descătușa verb grupa I conjugarea a II-a