descătușá vtr [At: DDRF / V: (rar) ~șí / Pzi: ~șéz / E: des- + cătușă] 1-2 A (se) elibera din cătușe, din lanțuri. 3-4 A (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie.

DESCĂTUȘÁ, descătușez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; fig. a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. – Pref. des- + [în]cătușa.

DESCĂTUȘÁ, descătușez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; fig. a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. – Des1- + cătușă.

DESCĂTUȘÁ, descătușez, vb. I. Tranz. A elibera (pe cineva) din lanțuri sau din cătușe. ♦ Fig. A elibera dintr-o constrîngere, dintr-o apăsare, din robie. Izgonirea exploatatorilor și cucerirea puterii au descătușat uriașele forțe creatoare ale poporului. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2431. ◊ Refl. Popoarele se descătușează din robia imperialistă.

descătușá (a ~) vb., ind. prez. 3 descătușeáză, 1 pl. descătușắm; conj. prez. 3 să descătușéze; ger. descătușấnd

descătușá vb., ind. prez. 1 sg. descătușéz, 3 sg. și pl. descătușeáză, 1 pl. descătușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descătușéze; ger. descătușând

DESCĂTUȘÁ vb. a (se) desfereca. (S-a ~ din cătușe.)

DESCĂTUȘÁ vb. v. dezrobi, elibera, emancipa, libera.

A descătușa ≠ a încătușa

A SE DESCĂTUȘÁ mă ~éz intranz. 1) A se elibera din cătușe, din fiare sau din lanțuri. 2) fig. A deveni liber; a redobândi libertatea; a se elibera. 3) fig. A scăpa de o constrângere morală sau de un complex interior. /des- + cătușă

DESCĂTUȘA vb. a (se) desfereca. (S-a ~ din cătușe.)

descătușa vb. v. DEZROBI. ELIBERA. EMANCIPA. LIBERA.