Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru descătărămat

descătărămá [At: SCRIBAN, D. / V: ~cotroma / Pzi: ~méz / E: des- + cataramă] 1 vt A desprinde din catarame. 2 vr (Rar) A-și scoate hainele încheiate cu catarame.
descătărămát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: descătărăma] 1-2 Descătărămare (1-2).
descătărămát2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: descătărăma] 1 (D. haine, încălțăminte) Desprins din catarame. 2 (D. oameni) Care și-a scos hainele încheiate cu catarame. 3 (Pex; d. oameni) Care s-a făcut comod.
DESCĂTĂRĂMÁ, descătărămez, vb. I. Tranz. A desprinde din catarame. ♦ Refl. (Rar) A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). – Pref. des- + [în]catarama.
DESCĂTĂRĂMÁ, descătărămez, vb. I. Tranz. A desprinde din catarame. ♦ Refl. (Rar) A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). – Des1- + cataramă.
DESCĂTĂRĂMÁ, descătărămez, vb. I. Tranz. A desprinde din catarame. Flăcăul descălecă și descătărămă zgarda lui Lupu. SADOVEANU, B. 223. Ologul... și-a descătărămat piciorul de lemn și l-a așezat alături. C. PETRESCU, C. V. 28. ♦ Refl. (Rar, despre persoane) A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). Comisul Manole se descătărămă de vechituri, trăgînd pe dînsul straie curate. SADOVEANU, F. J. 223.
descătărămá (a ~) vb., ind. prez. 3 descătărămeáză
descătărămá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. descătărămeáză
A DESCĂTĂRĂMÁ ~éz tranz. (îmbrăcăminte, obiecte etc.) A desprinde din catarame. /des- + cătăramă
descătărăméz v. tr. (d. cataramă). Desprind din catarame.

descătărămat definitie

descătărămat dex

Intrare: descătărăma
descătărăma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: descătărămat
descătărămat