descărnat definitie

2 intrări

18 definiții pentru descărnat

descărná [At: MACEDONSKI, O. II, 178 / V: (înv) ~car~ / E: des- + carne cdp fr décharner] 1 vr A slăbi, a fi foarte slab. 2 vt (C.i. piei brute) A înlătura prin răzuire țesutul conjunctiv subcutanat aderent la dermă. 3 vt (Rar; c.i. came de măcelărie) A curăța de pe oase. 4 vt (Înv) A curăța pieile de stratul de carne care rămâne pe ele după cenușărit, în industria pielăriei.
descărnát1 sn [At: MDA ms / E: descărna] 1-4 Descărnare (1-4).
descărnát2, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, S. A. II, 217/ V: (îvr) discar~ / Pl: ~áți, ~e / E: descărna] 1 (D. oase sau d. părți ale corpului) De pe care a fost luată carnea. 2 (Pex; d. oameni sau părți ale corpului) Foarte slab.
DESCĂRNÁ, descărnez, vb. I. 1. Refl. A slăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. (În industria pielăriei) A îndepărta țesutul conjunctiv subcutanat, aderent la dermă). – Pref. des- + carne (după fr. décharner).
DESCĂRNÁT, -Ă, descărnați, -te, adj. Foarte slab, numai piele și oase. – V. descărna.
DESCĂRNÁ, descărnez, vb. I. 1. Refl. A slăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. A curăța pieile de stratul de carne care rămâne pe ele după cenușărit, în industria pielăriei. – Des1- + carne (după fr. décharner).
DESCĂRNÁT, -Ă, descărnați, -te, adj. Foarte slab, numai piele și oase. – V. descărna.
DESCĂRNÁ, descărnez, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni și animale) A siăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. (Tăbăcărie) A curăța pieile de stratul de carne care le acoperă după cenușărit.
DESCĂRNÁT, -Ă, descărnați, -te, adj. (Despre părți ale corpului omenesc, în special despre mîini) Foarte slab, lipsit de carne, numai piele și oase. Îl prinse de braț, și Stelian Minea se supuse docil, căci, pe mîna lui descărnată și pipernicită, strîngerea fu puternică. C. PETRESCU, Î. II 223. Degetele-i descărnate de abia mai izbutesc Din clavir să redeștepte cîntecul dumnezeiesc. MACEDONSKI, O. I 87.
descărná (a ~) vb., ind. prez. 3 descărneáză
descărná vb., ind. prez. 1 sg. descărnéz, 3 sg. și pl. descărneáză
DESCĂRNÁ vb. 1. a cărnosi, a șerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.) 2. a se scofâlci. (Obrazul i s-a ~.)
DESCĂRNÁT adj. scofâlcit. (Un obraz ~.)
A DESCĂRNÁ ~éz tranz. 1) (piei de tăbăcit) A curăța de carne. 2) (persoane) A face să se descărneze. /des- + carne
A SE DESCĂRNÁ mă ~éz intranz. rar A deveni foarte slab; a se usca. /des- + carne
*descărnéz v. tr. (d. carne, după fr. décharner). Despoĭ de carne, lăsînd numaĭ oasele.
DESCĂRNA vb. 1. a cărnosi, a șerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.) 2. a se scofîlci. (Obrazul i s-a ~.)
DESCĂRNAT adj. scofîlcit. (Un obraz ~.)

descărnat dex

Intrare: descărna
descărna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: descărnat
descărnat adjectiv