descărnare definitie

2 intrări

18 definiții pentru descărnare

descărná [At: MACEDONSKI, O. II, 178 / V: (înv) ~car~ / E: des- + carne cdp fr décharner] 1 vr A slăbi, a fi foarte slab. 2 vt (C.i. piei brute) A înlătura prin răzuire țesutul conjunctiv subcutanat aderent la dermă. 3 vt (Rar; c.i. came de măcelărie) A curăța de pe oase. 4 vt (Înv) A curăța pieile de stratul de carne care rămâne pe ele după cenușărit, în industria pielăriei.
descărnáre sf [At: LM / Pl: ~nări / E: descărna] 1 Slăbire accentuată Si: descărnat1 (1). 2 Înlăturare a țesutului conjunctiv subcutanat aderent la dermă, prin răzuire, de pe pieile brute Si: descărnat1 (2). 3 (Rar) Curățare de pe oase a cărnii Si: descărnat1 (3). 4 Curățare a pieilor de stratul de carne care rămâne pe el după cenușărit, în industria pielăriei Si: descărnat1 (4).[1] modificată
DESCĂRNÁ, descărnez, vb. I. 1. Refl. A slăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. (În industria pielăriei) A îndepărta țesutul conjunctiv subcutanat, aderent la dermă). – Pref. des- + carne (după fr. décharner).
DESCĂRNÁRE, descărnări, s. f. Acțiunea de a (se) descărna și rezultatul ei. – V. descărna.
DESCĂRNÁ, descărnez, vb. I. 1. Refl. A slăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. A curăța pieile de stratul de carne care rămâne pe ele după cenușărit, în industria pielăriei. – Des1- + carne (după fr. décharner).
DESCĂRNÁRE, descărnări, s. f. Acțiunea de a (se) descărna și rezultatul ei. – V. descărna.
DESCĂRNÁ, descărnez, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni și animale) A siăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. (Tăbăcărie) A curăța pieile de stratul de carne care le acoperă după cenușărit.
descărná (a ~) vb., ind. prez. 3 descărneáză
descărnáre s. f., g.-d. art. descărnắrii; pl. descărnắri
descărná vb., ind. prez. 1 sg. descărnéz, 3 sg. și pl. descărneáză
descărnáre s. f., g.-d. art. descărnării; pl. descărnări
DESCĂRNÁ vb. 1. a cărnosi, a șerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.) 2. a se scofâlci. (Obrazul i s-a ~.)
DESCĂRNÁRE s. 1. cărnosire, șeruire, (reg.) cărnuire. (~ a pieilor, în industria tăbăcăriei.) 2. scofâlcire. (~ obrazului.)
A DESCĂRNÁ ~éz tranz. 1) (piei de tăbăcit) A curăța de carne. 2) (persoane) A face să se descărneze. /des- + carne
A SE DESCĂRNÁ mă ~éz intranz. rar A deveni foarte slab; a se usca. /des- + carne
*descărnéz v. tr. (d. carne, după fr. décharner). Despoĭ de carne, lăsînd numaĭ oasele.
DESCĂRNA vb. 1. a cărnosi, a șerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.) 2. a se scofîlci. (Obrazul i s-a ~.)
DESCĂRNARE s. 1. cărnosire, șeruire, (reg.) cărnuire. (~ a pieilor, în industria tăbăcăriei.) 2. scofîlcire. (~ obrazului.)

descărnare dex

Intrare: descărna
descărna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: descărnare
descărnare substantiv feminin