descărcat definitie

2 intrări

23 definiții pentru descărcat

descărcá [At: (a. 1645) HERODOT, 3 / Pzi: ~cárc și (reg) ~cắrc / E: ml discarricare] 1 vt (C.i. încărcătura) A goli, parțial sau în întregime, un vehicul de transport. 2 vt (D. corăbii, nave, vase) A lăsa la mal Si: a debarca. 3 vr (Îvr) A naviga. 4 vt (Îvr) A trece ceva în contul altuia. 5 vt A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. 6 vt A declanșa o armă de foc. 7 vt A trage un foc de armă. 8-9 vtr A (se) despovăra. 10 vt A consuma energia înmagazinată de un acumulator electric. 11 vt A suprima sau micșora forțele care acționează asupra unei piese, unei construcții, unui sistem tehnic etc. care ar putea produce deformarea acestuia. 12-13 vtr (A face să-și piardă sau) a-și pierde încărcătura electrică. 14 vr A se elibera sufletește (împărtășind ceva cuiva). 15 vr (Îe) A-și ~ inima sau sufletul ori conștiința A-și ușura inima (sufletul, conștiința) prin confesare. 16 vt (C.i. sentimente sau stări sufletești apăsătoare) A da la iveală printr-o comportare violentă, nestăpânită (care se răsfrânge asupra unei ființe sau asupra unui obiect). 17-18 vtr A (se) repercuta. 19 vr A-și explica, a-și motiva o acțiune, o atitudine Si: a se justifica. 20 vt A scuti de pedeapsă. 21 vt A trece în creditul contului. 22 vr A se ușura de o vină, de un păcat etc. 23 A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat gestionarului.
descărcát1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: descărca] 1-4 Descărcare (1-4). 5 (Înv) Plasare. 6-10 Descărcare (6-10). 11 (Rar) Revărsare. 12 Descărcare (12). 13 Respectare. 14 Justificare. 15 Descărcare (15). 16 Creditare. 17 (Rar) Debarcare. 18 (Îvr) Navigare. 19-20 Descărcare (19-20). 21 Predare. 22 Descărcare (22).
descărcát2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: descărca] 1 Care a fost luat, scos, dat jos din vehiculul cu care a fost transportat. 2 (D. vehicule) Care a fost golit. 3 (D. arme) Care nu (mai) este încărcată. 4 Care este eliberat de o povară Si: ușurat. 5 (Fig) Care este scutit de o sarcină. 6 (Pex) Ușurat sufletește Si: alinat, potolit. 7 Care nu (mai) are sarcină electrică.
DESCĂRCÁ, descárc, vb. I. Tranz. 1. A goli, parțial sau în întregime, un vehicul de transport; a da jos încărcătura. 2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unui corp solid, unui sistem tehnic etc. și care ar putea produce deformarea acestora. 3. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. ♦ A face să ia foc, a declanșa o armă; a trage un foc de armă. ♦ A consuma energia înmagazinată de un acumulator electric. ♦ Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde încărcătura electrică. ♦ Refl. (Despre trăsnet sau furtună) A se dezlănțui. 4. Fig. A da curs liber unor stări sufletești, a se elibera sufletește (împărtășind ceva cuiva). ♦ Refl. A se ușura de o vină, de un păcat etc. ◊ Expr. (Tranz.) A-și descărca conștiința (sau inima) = a-și ușura conștiința, făcând confidențe cuiva. 5. A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat gestionarului. – Lat. discarricare.
DESCĂRCÁT s. n. Descărcare. – V. descărca.
DESCĂRCÁ, descárc, vb. I. Tranz. 1. A goli, parțial sau în întregime, un vehicul de transport; a da jos încărcătura. 2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unei piese, unei construcții, unui sistem tehnic etc. care ar putea produce deformarea acestuia. 3. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. ♦ A face să ia foc, a declanșa o armă; a trage, a slobozi un foc de armă. ♦ A consuma energia înmagazinată de un acumulator electric. ♦ Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde încărcătura electrică. ♦ Refl. (Despre trăsnet sau furtună) A se dezlănțui. 4. Fig. A da curs liber unor stări sufletești, a se elibera sufletește (împărtășind ceva cuiva). ♦ Refl. A se ușura de o vină, de un păcat etc. ◊ Expr. (Tranz.) A-și descărca conștiința (sau inima) = a-și ușura conștiința, făcând confidențe cuiva. 5. A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat gestionarului. – Lat. discarricare.
DESCĂRCÁT s. n. Descărcare. – V. descărca.
DESCĂRCÁ, descárc, vb. I. Tranz. (În opoziție cu încărca) 1. (Cu privire la un vehicul de transport) A goli (de conținut). Am de descărcat o corabie. SADOVEANU, D. P. 93. ◊ Expr. (Eliptic) Cu descărcat = cu carul gol, fără încărcătură. Și cu încărcat și cu descărcat, la deal moș Nichifor să da pe jos și trăgea de-a valma cu iepele. CREANGĂ, P. 107. ♦ (Cu privire la conținutul vehiculului) A da jos din vehicul. Începură a descărca lucrurile din căruță. SADOVEANU, P. M. 240. Căpitanul dă ordin și soldații încep să descarce lăzi mari și grele. SP. POPESCU, M. G. 79. Dinaintea morii, aproape că nu e ceas cînd doi, trei țărani să nu se opintească să-și descarce din care sacii. MACEDONSKI, O. III 3. 2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unei piese, a unei construcții etc. 3. (Cu privire la o armă de foc) A scoate încărcătura. ♦ (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «în» sau «asupra») A face să ia foc, a declanșa. Soldații... descarcă armele, doborînd al doilea rînd din mulțime. CAMIL PETRESCU, B. 121. ◊ Refl. pas. Atunci s-au descărcat dintr-o dată cele 60 de tunuri de la tribord. CAMIL PETRESCU, T. II 176. ♦ (Cu privire la gloanțe sau la focuri de armă) A trage, a slobozi. Îndreaptă revolverul asupra acesteia, descărcînd cîteva gloanțe. DAVIDOGLU, M. 91. Mînecuță s-a repezit în bătătură, pufnind în aerul răcoros. Apoi, a descărcat cu grabă patru focuri. SADOVEANU, P. M. 127.4. (Cu privire la un corp încărcat cu electricitate) A face să-și piardă sarcina electrică. Descarcă acumulatorul. ♦ Refl. (Despre trăsnet sau furtună) A se dezlănțui. În văzduh plutește greu presimțirea unei furtuni, dar care are să se descarce tîrziu. C. PETRESCU, Î. II 251. Din nor în nor Un trăsnet se descarcă. IOSIF, PATR. 17. 5. Fig. A da curs liber, a revărsa. S-a întors cătră zid, singur, descărcîndu-și într-acolo obida. SADOVEANU, Z. C. 235. Ana își descarcă toată indignarea pe Sabina. C. PETRESCU, C. V. 116. ◊ Refl. Gîndurile ei neliniștite se descărcau în vorbe, pe care ea le rostea tare, în neștire. VLAHUȚĂ, O. A. II 51. ♦ Refl. Fig. A se ușura (de o vină, de păcate etc.). Cu vorba asta s-ar fi descărcat. Da, s-ar fi dezvinovățit. DUMITRIU, V. L. 131. Căuta să se descarce ca de-o vină. VLAHUȚĂ, O. A. III 120. ◊ Expr. A-și descărca conștiința (sau inima) = a-și ușura conștiința, făcînd confidențe cuiva. Putea să-și descarce inima mai în voie. PAS, Z. I 31. Față de cine să-și descarce conștiința? G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 176. Blajin, mîngîitor, înțeleptul portului îl îndeamnă pe Nicola Maruli să-și descarce inima către un bun și vechi prieten. BART, E. 272. 6. Fig. A recunoaște în mod oficial că o gestiune a fost corectă; a declara că nu se impută nimic gestionarului. Adunarea generală a descărcat comitetul de gestiunea sa.
DESCĂRCÁT s. n. Descărcare (1). Cum gătesc descărcatul [corăbiei]... vin și eu după tine. SADOVEANU, D. P. 93.
descărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 descárcă
descărcát s. n.
descărcá vb., ind. prez. 1 sg. descárc, 3 sg. și pl. descárcă
descărcát s. n.
DESCĂRCÁ vb. 1. a deșerta, a goli, (rar) a vida, (pop.) a zvânta, (înv. și reg.) a scurge, (prin vestul Munt.) a sicni. (~ roaba.) 2. a trage, (înv. și pop.) a slobozi. (A ~ pistolul.)
DESCĂRCÁT s. v. descărcare.
A descărca ≠ a încărca
descărcá (descárc, descărcát), vb.1. A da jos sau a ușura încărcătura. – 2. A despovăra, a dezvinovăți, a absolvi. – 3. A trage (cu o armă de foc). – 4. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. – Mr., megl. discarc. Lat. dĭscarrĭcāre (Densusianu, Hlr., I, 169; Pușcariu 507; Candrea-Dens., 258; REW 2652; Tiktin); cf. alb. skarkoń, it. discar(i)care, prov., sp. descargar, port. descarregar. – Der. descărcat, s. n. (descărcare); descărcător, s. n. (dispozitiv de descărcare); descărcătură, s. f. (descărcare).
A DESCĂRCÁ descárc tranz. 1) (mijloace de transport, recipiente) A elibera de materialele încărcate. 2) A elibera de încărcătură. 3) (arme de foc) A pune în acțiune, efectuând o împușcătură. 4) (piese, instalații etc.) A ușura, micșorând sau suprimând forțele care acționează. 5) (corpuri încărcate cu electricitate) A face să se descarce. 6) fig. (persoane sau instituții) A scuti de anumite obligații. /<lat. discarricare
A SE DESCĂRCÁ mă descárc intranz. 1) (despre corpuri încărcate cu electricitate) A-și pierde încărcătura electrică. 2) fig. (despre persoane) A se ușura sufletește împărtășind cuiva un sentiment, un gând, o suferință; a se răcori. 3) (despre trăsnet) A se produce brusc. /<lat. discarricare
descărcà v. 1. a lua cuiva sarcina; 2. a da jos din car (lemne); 3. a dispensa, a ușura: a descărca de obligațiune; 4. a slobozi o armă de foc; 5. a declara achitat sau liber de o datorie: 6. fig. a da liber curs: a-și descărca mânia asupra cuiva. [Lat. DISCARRICARE].
descárc, a -călțá v. tr. (lat. discárrico, -are, it. discar[i]care, scar[i]care, fr. décharger, pv. sp. pg. descargar. V. încarc, șarjă). Iau sarcina, încărcătura: descarc un car. Trag cu o armă de foc, aprind încărcătura din țeava eĭ. Fig. Dispensez, ușurez de o obligațĭune: te descarc de a maĭ face cutare lucru, de a plăti. Daŭ drumu daŭ liber curs: a-țĭ descărca furia, asupra cuĭva, pe cineva.
DESCĂRCA vb. 1. a deșerta, a goli, (rar) a vida, (pop.) a zvînta, (înv. și reg.) a scurge, (prin vestul Munt.) a sicni. (~ roaba.) 2. a trage, (înv. și pop.) a slobozi. (A ~ pistolul.)
DESCĂRCAT s. descărcare, deșertare, deșertat, golire, golit. (~ unei roabe.)

descărcat dex

Intrare: descărca
descărca verb grupa I conjugarea I
Intrare: descărcat
descărcat substantiv neutru adjectiv