descălicător definitie

14 definiții pentru descălicător

descălecătoáre sf [At: M. COSTIN, ap. DA ms / V: ~lic~ / Pl: ~óri / E: descăleca + -toare] 1-3 Descălecare (1-3).
descălecătór, ~oáre sm, a [At: M. COSTIN, ap. DA ms / V: ~lic~ / Pl: ~i, ~oáre / E: descăleca + -tor] 1-2 (Persoană) care coboară de pe cal. 3-4 (Persoană) care se stabilește undeva. 5-6 (Persoană) care întemeiază o țară.
descălicătoáre sf vz descălecătoare
descălicătór sm vz descălecător
DESCĂLECĂTÓR, descălecători, s. m. (Înv.) Întemeietor de țară. [Var.: descălicătór s. m.] – Descăleca + suf. -ător.
DESCĂLICĂTÓR s. m. v. descălecător.
DESCĂLECĂTÓR, descălecători, s. m. (Înv.) Întemeietor de țară. [Var.: descălicătór s. m.] – Descăleca + suf. -ător.
DESCĂLICĂTÓR s. m. v. descălecător.
DESCĂLECĂTÓR, descălecători, s. m. (Arhaizant) Întemeietor de țară. Rămîneți în umbră sfîntă, Basarabi și voi Mușatini, Descălecători de țară, dătători de legi și datini. EMINESCU, O. I 149. – Variantă: descălicătór (CAMIL PETRESCU, B. 187) s. m.
DESCĂLICĂTÓR s. m. v. descălecător.
descălecătór s. m., pl. descălecătóri
descălecătór s. m., pl. descălecătóri
DESCĂLECĂTÓR ~i m. înv. Întemeietor de țară. ~ul Moldovei. /a descăleca + suf. ~ător
descălecător m. fig. întemeietor: Basarabi și voi Mușatini, descălecători de țară, dătători de legi și datini EM.

descălicător dex

Intrare: descălecător
descălecător substantiv masculin
descălicător
Intrare: descălicător
descălicător