Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru desc─âlic─âtoare

descălecătoáre sf [At: M. COSTIN, ap. DA ms / V: ~lic~ / Pl: ~óri / E: descăleca + -toare] 1-3 Descălecare (1-3).
descălicătoáre sf vz descălecătoare
DESC─éLEC─éTO├üRE s. f. (Termen folosit mai ales de cronicari) Desc─âlecare. [Var.: desc─âlic─âto├íre s. f.] ÔÇô Desc─âleca + suf. -─âtoare.
DESCĂLICĂTOÁRE s. f. v. descălecătoare.
DESC─éLEC─éTO├üRE s. f. (Termen folosit mai ales de cronicari) Desc─âlecare. [Var.: desc─âlic─âto├íre s. f.] ÔÇô Desc─âleca + suf. -─âtoare.
DESCĂLICĂTOÁRE s. f. v. descălecătoare.
DESC─éLEC─éTO├üRE s. f. (Termen folosit de cronicari; azi arhaizant) Desc─âlecare (2). (Atestat ├«n forma desc─âlic─âtoare) Cronic─â a ├«nt├«mpl─ârilor afundate ├«n cea╚Ťa de dinainte de desc─âlic─âtoare. C. PETRESCU, R. DR. 40. De la desc─âlic─âtoare... tr─âim ca ├«n s├«nul lui Avram. ODOBESCU, S. III 218. ÔÇô Variant─â: desc─âlic─âto├íre s. f.
DESCĂLICĂTOÁRE s. f. v. descălecătoare.
descălecătoáre (înv.) s. f., g.-d. art. descălecătórii
descălecătoáre s. f., g.-d. art. descălecătórii
desc─âlec─âtoare f. 1. locul unde se descalec─â; 2. stabilire perpetu─â ├«ntrÔÇÖun loc (v. desc─âlec├á); 3. epoca coloniz─ârii Principatelor: neamul meu a slujit ╚Ť─ârii dela desc─âlec─âtoare FIL.
desc─âlic─âto├íre f., pl. or─ş. Desc─âlicare (ac╚Ťiunea, timpu sa┼ş locu): de la desc─âlitoarea Rom├ónilor. ÔÇô Vest. desc─âlec-.

Desc─âlic─âtoare dex online | sinonim

Desc─âlic─âtoare definitie

Intrare: desc─âlec─âtoare
desc─âlec─âtoare
desc─âlic─âtoare
Intrare: desc─âlic─âtoare
desc─âlic─âtoare